Editura Evenimentul si Capital

Florea Dumitrescu, guvernatorul BNR, înainte de Isărescu, povestește. Cum era să fie asasinat de Ceaușescu pentru că nu a vrut să schimbe bugetul | EVZ EXCLUSIV

Florea Dumitrescu
Autor: | | 10 Comentarii | 9724 Vizualizari

Fiu de agricultor chiabur, Florea Dumitrescu, 89 de ani, a fost timp de nouă ani ministru de Finanțe în regimul Ceaușescu și cinci ani Guvernator al Băncii Naționale a Republicii Socialiste România. Primul impuls de a se face finanțist i-a venit pentru că voia să scape de viața grea de acasă. Tatăl îl ceruse să facă doar câteva clase primare, pentru a trece mai repede pe salariu, ca să îl ajute la gospodărie. Dar destinul său era altul.

A pornit de jos, ca funcționar în Banca Națională și a ajuns să stea la masă cu cei mai mari bancheri ai lumii. Este primul ministru de Finanțe dintr-o țară socialistă membră CAER care a semnat acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, determinându-l pe Robert Mc- Namara, șeful Băncii Mondiale, să schimbe politica de creditare. A intrat în numeroase conflicte cu Ceaușescu, care i-a apreciat însă întotdeauna tonul franc. În cea mai „strânsă” discuție a fost la un pas să primească un glonț în cap pentru că ridicase vocea la dictator.

Era în staff-ul de partid când România a început să achite întreaga datorie externă, după ce țara ajunsese în incapacitate de plată din cauza unei ambiții prostești a lui Ceaușescu

. Niciodată, în cei peste 20 de ani de când Mugur Isărescu conduce Banca Națională, fostul și actualul Guvernator nu s-au întâlnit, deși Florea Dumitrescu spune că ar fi multe de discutat. „Am vorbit prin cărțile pe care le-am scris”, se resemnează el. EVZ demarează astăzi o serie de articole în care fostul Ministru de Finanțe și Guvernator al Băncii Naționale explică rolul pe care îl juca banca centrală în era Ceaușescu, dar și cum a reușit România să facă rost de banii cu care a pus bazele „revoluției industriale”.

În anii ' 50 – ' 60 Banca Națională credita toate companiile

- Evenimentul zilei: Cum ați ajunsă să lucrați în Banca Națională?

- Florea Dumitrescu: Sunt de meserie economist bancher, deci am terminat Finanțe Credite la Academia de Studii Economice. Am terminat facultatea în 1949. Sunt din județul Teleorman. Fiind crescut într-o comună, ai mei se ocupau cu agricultura, tatăl meu era agricultor. Avea 16 hectare de pământ, avea inventar agricol, plug, grapă. Tata fusese concentrat, a avut necazuri și nu avea bani să ne întrețină pe toți la școală. Dar eu mă săturasem de agricultură. Am vrut să fac carte. Am mers întâi la gimnaziu, apoi la Turnu Măgurele, unde era liceul comercial. Acolo am urmat patru clase în doi ani. Tata mă tot grăbea să ies pe salariu, să îi ajut pe ei. După ce am făcut clasa a opta am zis să dau și bacalaureatul. Nu l-am luat cu notă mare, dar l-am luat. Tata tot trăgea să merg acasa, dar eu am zis că merg și la facultate și am început cursurile. Noroc că s-a făcut reforma în facultate și în loc de patru, am făcut trei ani. Pentru mine asta însemna că treceam mai repede pe salariu. Am avut probleme în facultate, pentru că tata era chiabur. Apoi a fost încadrat ca dușman al poporului. Am fost cât pe aci să mă dea afară. Noroc că era un secretar în facultate care m-a ajutat. Aveam și note bune. Când am terminat cei trei ani de facultate, m-am închinat.

- V-ați angajat apoi în Banca Națională. Cum funcționa atunci?

- Am zis că mă fac bancher. Mi-au zis „N-avem locuri în București”. „Dar unde aveți? ”. „În provincie”. „Unde în provincie?”. „Avem locuri în câteva județe între care și Hunedoara”. Eu fusesem acolo cu o delegație, așa că am acceptat loc acolo. Era vorba de sucursala băncii din Deva, care trebuia să facă și la Cugir o sucursală, pentru că în Cugir era uzina de armament. Miau dat un coleg, tot din Teleorman, să înființăm filiala.

- Deci Banca Natională înființa sucursale în țară în locurile în care erau cele mai importante întreprinderi?

Da, pentru că le credita și făcea plățile. Am lucrat la Cugir șase luni de zile. Cu colegul ăsta al meu eram foarte ordonați. Toate facturile, viramentele, erau la locul lor. Ne-au remarcat la centru. Am stat apoi patru luni în Deva și am venit la București, cu niște acte. M-am dus la cadre și le-am zis că am o situație grea, că părinții sunt din apropiere. M-au trimis la filiala orașului București, unde am lucrat câteva luni. Apoi m-au chemat în centrală și m-au repartizat la o direcție care lucrez cu armata, securitatea. În 1954 am ajuns în centrala BNR.

- Cum au fost primele întâlniri cu Ceaușescu?

- Primele întâlniri au fost când mă ocupam de direcția de finanțare a agriculturii din Banca Națională. Ca director, m-am dus la zeci de cooperative, ca să văd cum le pot da credite. Făcusem un sistem de creditare prin care le dădeam cât aveau nevoie. Ceaușescu a auzit, m-a chemat și mi-a zis: „Dă-le bani cât trebuie, nu prea mulți”. I-am zis că au venit și ăia de la Scornicești să le dau și că i-am amânat. Mi-a spus „să le dai, dar nu mai mult decât ai dat cel mai mult la o cooperativă. Să nu zică lumea că am cooperativă și că vreau să îi ajut acolo”. Așa am făcut. Eu le dădeam avansul și apoi supravegheam toată activitatea, pentru că banca era direct interesată, să își recupereze banii.

- Cum vi se părea Ceaușescu?

- Era foarte deștept. Îi dădeai un material, îl citea, și apoi îți vorbea fără probleme despre el. O memorie extraordinară.

- Înainte de a ajunge guvernator al băncii centrale, ați fost ministru de Finanțe. Cum de v-a numit Ceaușescu?

- Da. M-au mutat la Consiliul Economic. Lui Manea Mănescu, de fiecare dată când ne întâlneam, îi spuneam că e nevoie de investiții. Unele întreprinderi nu erau finanțate cum trebuie, altele nu lucrau cum trebuie. Îl informam care din ele au făcut progrese etc. Lui i-a plăcut că mă ocupam de chestia asta practică. Am început să discutăm cu Institutul Planificării, ca să vedem cum putem ajuta economia. Ceaușescu m-a remarcat. În 1967 a organizat o delegație în America, ca să studieze economia americană. Manea Mănescu i-a propus lui Ceaușescu să mă duc și eu. Mi-a zis: „Mergi că aia au industrie, vezi și tu ceva”. M-am dus cu delegația asta și am vizitat-o întreprindere din agricultură, apoi IBM, apoi una de autoturisme. Mă interesa cum e organizat ăla de era sus în ierarhie, ăla de jos, care sunt legăturile, ce competențe are fiecare. Lui Ceaușeșcu i-a plăcut chestia asta. A zis să discutăm și noi la Conferința Națională problemele de competență. Acolo s-au stabilit niște lucruri bune. Dar pe urmă tot Ceaușeșcu a stricat, pentru că el era unul care fugea după succese rapide. A renunțat la planuri.

- Aveați să ajungeți apoi guvernatorul băncii centrale...

Anunt de ultima ora! Ce se intampla cu Catedrala Mantuirii Neamului

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI