Ziarul Adevărul a fost acuzat încă de la apariție, la București, pe 15 august 1888, că fusese înființat cu scopul de a-l detrona pe Carol I și a aduce pe tronul României un prinț pământean, mai precis pe fiul lui Cuza Vodă, Alexandru.

Care au fost adevăratele legături dintre Adevărul și fiul lui Cuza Vodă se vede din scrisoarea adresată lui Beldiman de Alexandru Cuza la 18 mai 1889 și publicată a doua zi după moartea expeditorului, în Adevărul din 19 martie 1890:

Ruginoasa, 18 Maiu 1889

Scumpe amice

Trebuie să te fi mirat de lunga mea tăcere. Dacă ai ști ce se petrece în sufletul meu, sînt sigur că m-ai scuza.

Ai aflat că m-am logodit, peste câteva zile am să părăsesc țara, pentru a face o călătorie destul de lungă.

Mă folosesc dar de liniștea în care mă aflu acum, aici la Ruginoasa, pentru a vorbi cu d-ta de lucruri serioase.

Mulți cred că „Adevărul” este al meu.

Poate că vina este a tânărului meu amic Ventura care în care în unele din articolele sale, subsemnate „Un Gălățean”, a vorbit de Cuzism.

D-ta știi tot atât de bine ca și mine cât de departe sînt de a poza în pretendent.

Adă-ți aminte că în ziua când d-ta și Constantin Ventura v-ați adresat la mine cerându-mi a vă ajuta pentru a fonda ziarul, v-am răspuns:

„Cu plăcere sunt cu voi, dar cu condiția ca rolul meu să fie același ca al celolarți fondatori”.

Cauza principală care m-a împins la aceasta a fost amintirea sfântă a părintelui meu.

Îmi ziceam!

Dacă Vodă Cuza, din fundul exilului, n-a voit niciodată să revendice o Coroană pe care chiar în timpul Domniei lui n-a purtat-o decât ca un deposit sacru, cred că fiul său poate încă mai puțin să-și însușească rolul unui pretendent.

Sânt convins că dacă părintele meu ar trăi astăzi și ar vedea ce a făcut și ce voiește a face Carol I din România inima sa nobilă de român s-ar ridica și El ar urma chemarea pe care țara întreagă i-ar adresa-o.

Dar ceea ce ar fi putut face un Domn popular ca Alexandru Ioan, nu o poate încerca altul care nu are la activul său faptele nepieritoare.

În zilele noastre o țară și o Coroană nu se moștenesc ca un nume și o avere.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric