Pe finlandezi nu e bine sa-i suni daca vrei sa-i intrebi doar "ce faci?", spune o profesoara care conduce o asociatie a emigrantilor romani.

Rodica Moldovan, sefa Asociatiei Romanilor din Finlanda, este pro-fesoara de fizica si chimie, in varsta de 29 de ani, si lucreaza ca programator de interfete pentru telefoane mobile. A venit in tara nordica pentru a-si urma sotul, care primise o oferta de nerefuzat din partea unei companii de IT din Helsinki.

S-au casatorit, iar ea s-a intors, pentru o vreme, in Romania, sa-si termine studiile. In 2001 a revenit definitiv in Finlanda. Tot atunci a avut si primul soc cultural, cauzat de "impru-denta" de a suna o cunostinta finlandeza doar pentru a o intreba ce mai face.

"Am iesit la o bere intr-o zi cu sotul meu, cu un coleg finlandez si cu partenera lui de viata. Am sunat-o pe sotia colegului intr-o zi, am intrebat ce mai face, si fata respectiva astepta sa-i spun de ce am sunat. Cand a vazut ca nu spun nimic, m-a intrebat: "Dar de ce ai sunat?" "Ca sa vad ce mai faci", ii zic.

Eram singura, si pe sotul meu nu puteam sa-l deranjez tot timpul de la serviciu. De atunci am bagat la cap: nu suna daca nu ai un motiv special. A fost cel mai mare soc pe care l-am simtit: oamenii nu discuta decat daca au un motiv anume sau sunt prieteni de-o viata".

La Finnish Business College Timp de trei ani, Rodica nu s-a putut angaja pentru ca nu avea permis de munca, dar nici nu stia limba. A invatat-o, si de curand a reusit cea mai mare performanta in cariera ei: "Profesez pe domeniul pe care l-am studiat in Romania. Am reusit sa incep sa predau fizica si chimie la un colegiu, Finnish Business College, pe care l-am si absolvit aici. Am luat chestia asta ca pe o pasiune, pentru ca nevorbind finlandeza la un nivel suficient de inalt ca sa pot preda e destul de greu sa gasesti un loc de munca in invatamant, asa ca tin cursurile in engleza".

Romanca se declara convinsa ca Finlanda nu este tara in care sa vii pentru a te imbogati: "Salariul nu este cea mai importanta chestiune a vietii! Eu nu am venit pentru bani in Finlanda. Daca nu veneam pentru sotul meu, a doua zi plecam inapoi. Nu e o tara in care sa castigi bani. Ai un trai decent, ai siguranta si respect".

Asociatia, infiintata la un pahar de vorba Cealalta pasiune a Rodicai este Asociatia Romanilor din Finlanda, pe care a pus-o pe picioare impreuna cu Calin Hera, un alt emigrant. Totul a plecat de la o intalnire la bere.

"Eram eu, Calin, sotul meu, Ovidiu, si un alt roman. Am zis "hai sa ne intalnim saptamana viitoare, in acelasi loc, la aceeasi ora si fiecare sa aduca pe alt-cineva". Am facut asta, iar saptamana urmatoare am mers tot pe sistemul asta.

Cu timpul am ajuns 20 si ceva de oameni. Asa a aparut ideea sa facem o asociatie". Acum, aceasta numara 48 de membri, din totalul de 700 de romani care traiesc in Finlanda.

Printre evenimentele organizate de asociatie se numara Fes-tivalul filmului romanesc, petre-cerile de Craciun, dar si diferite activitati pentru copii.

MAI MICA, AMI BUNA

A refuzat corporatismul Sotul Rodicai, Ovidiu, este specialist in IT si ar putea fi invidiat de multi specialisti din bransa: a refuzat o oferta din partea unei companii de telefonie foarte importante in Finlanda si in lume. Rodica povesteste ca Ovidiu a ajuns, initial, in Helsinki, dupa ce "a cautat un loc de munca afara, oriunde".

"Lucreaza de sase ani la o firma mica desi a avut o oferta de la o firma mult mai mare, dar s-a intors tot catre prima companie. Sunt mai umani, mai putin corporatisti. Cu cat o firma e mai mica, cu atat oamenii sunt mai apropiati", explica ea alegerea facuta de sotul sau.

Adaptare "Ce nu e intr-un contract se plateste" Cornel Igna (foto), un doctorand in psihologie in varsta de 36 de ani, are o vorba dupa cei doi ani petrecuti in Helsinki: "In tara asta tot ceea ce nu este precizat expres ca este permis, este interzis". Se declara intrigat de conformismul finlandezilor, dar si amuzat de felul in care acestia se defuleaza la sfarsit de saptamana.

EVZ: De ce ai venit in Finlanda? Cornel Igna: Pentru ca au studii superioare bine organizate. Au un sistem de invatamant foarte bine pus la punct.

Cu ce e diferit fata de al nostru? In primul rand infrastruc-tura. Diferenta e de la cer la pamant. Aici iti ofera birou, calculator, baze de date, spatiu de cercetare, buget. Cand am venit, mi-am pus in primul rand problema pregatirii. Ca sa faci un doctorat in Romania dureaza cinci-sase ani si nu te alegi cu mare lucru - primesti un post si poate cateva sute de mii de lei in plus.

Din ce te intretii aici?

Am o slujba cu jumatate de norma la universitate. E bine, nu zic ca nu e, dar nu stiu daca am sa raman. Nu stiu daca dupa ce termin studiile imi voi putea intretine familia aici.

Studiezi psihologia. Ce se intampla cu cel care vine intr-o tara atat de diferita de a lui?

Pai, e simplu: nu-i este bine. Saltul cultural e mare. Sunt si parti bune, dar cand vii aici nu ti se spune nimic despre raceala oamenilor, despre felul in care vad ei lucrurile, legea. Aici nu se negociaza nimic. Orice nu ai citit intr-un contract se plateste.