Către redacția ziarului „Evenimentul zilei” Doamnei Simona Ionescu, redactor șef

Cutremurat de amploarea cazurilor de corupție și abuzuri ce se descoperă în fiecare zi, și, mai ales, faptul că cei care sunt cercetați, învinuiți, trimiși în judecată și condamnați, în foarte multe cazuri sunt persoane din rândul celor aleși prin votul cetățenilor (primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri de toate felurile, deputați, senatori, etc, etc), consider că se impune și propun ca mandatul tuturor celor care sunt desemnați în funcții publice prin alegeri să fie limitat la două mandate a câte patru ani ( ca și pentru președintele țării).

De asemenea, cred că se impune ca și prevederea din actualele reglementări care condiționează cercetarea deputaților și senatorilor de aprobarea Parlamentului, să fie înlăturată (prin aplicarea corectă a principiului constituțional că nimeni nu este mai presus de lege).

În acest scop, propun redacției dumneavoastră să ințieze o intensă campanie de susținere a acestor propuneri în vederea modificărilor legilor respective.

Îmi exprim convingerea că limitarea mandatului ar face posibilă reducerea ( și poate stăvilirea) furtului avuției țării și abuzurilor de tot felul pe care mulți dintre aleși le săvârșesc în dauna oamenilor cinstiți.

Cu stimă și considerație,

Gheorghe Docpanet, București

Scrisoarea săptămânii

Subsemnata, Uță Angela, domiciliată în București vă aduc la cunoștință următoarele:

Mama, în etate de 77 de ani, are un frate de 88 de ani în Stoinici, jud. Argeș. În decembrie 2013, soția lui a decedat. Nepoata ei, nu numai că a făcut succesiunea, dar i-a luat unchiului toți banii (30.000 RON + dobânda)lăsându-l fără un leu. L-au păcălit, el fiind bolnav de Alzheimer. Din 01.01.2014, mama mea are grijă de el, în timp ce nepoata nu a mai dat nici un semn de viață. Mai mult, noi nu putem să-i facem mutația în București deoarece nu avem acte ( certificatul de casătorie și de deces), acestea fiind la nepoată și se pare că nu vor să dea actele. De asemenea, nu putem să-i transferăm pensia pe card bancar, din cauza faptului că nu-i putem face mutația (lipsă acte).

Este posibil ca după 25 de ani de căsătorie în care a muncit, să rămână fără absolut nimic, în condițiile în care soția avea 500 lei pensie, iar unchiul ( fratele mamei) are 1500 lei pensie? Unchiul este cunoscut în sat ca un om muncitor, serios, în timp ce la adresa soției se spun numai lucruri negative. Chiar nu se poate face nimic? Ce spune justiția? Moștenitorii nu trebuie să aibă grijă de soțul supraviețuitor?

Înainte de căsătorie, unchiul a avut o mașină Dacia 1300 și contravaloarea unui apartament cu 2 camere. Acum, rudele soției i-au luat totul. Cum este posibil așa ceva? Noi (eu și mama) avem venituri modeste, de aceea nu ne permitem să cerem consultanță juridică unui avocat deoarece onorariile sunt foarte piperate.

Ce soluție există? În România chiar nu mai există Dumnezeu? Cum poate fi rezolvat un asemenea caz? Totuși, aștept un răspuns, sau un sfat.

Cu mulțumiri, Angela Uță

În primul rând, potrivit noului civil trebuia acceptată succesiunea în termen de un an de la deces. Dacă are o boală care îi afectează discernământul trebuie să fie asistat de un reprezentant al statului. Mama dumneavoastră, nu are calitate la această moștenire. Singurii moștenitori sunt soțul și descendenții (dacă au avut). Mama dumneavoastră, în calitate de soră, poate cere anularea anumitor acte pe care fratele le-ar fi putut face (de exemplu o renunțare la moștenire). De asemenea, poate cere ajutor la direcția de asistență socială în acest sens

. Dacă fratele are discenământul afectat se poate numi de către instanța de judecată un curator care sa-i administreze bunurile.

Cristian Ene, avocat

„Sunteți un balon de oxigen sufletesc”

„Foarte mult stimate domnule Sever Voinescu”

„Cred că știți deja și de la alți cititori ai „Evenimentul zilei” că dumneavoastră sunteți un balon de oxigen sufletesc, mintal politic și cultural pentru acest popor care e și al meu. Gândurile dumneavoastră sunt curate, superbe, ca această zăpadă. M-am gândit să rămân definitiv în Franța, dar nu mai am vârsta și l-aș deranja și pe fiul meu.”

Prof. Maria Beldiman

Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Cea mai interesantă epistolă -Scrisoarea săptămânii - va fi premiată cu un abonament pe trei luni la EVZ.

Vă rog să treceți și un număr de telefon, pentru a vă putea contacta ușor. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!

Simona Ionescu, redactor șef