Mă numesc Păun Bogdan, locuiesc în comuna Golești,sat Popești, jud. Vâlcea și vreau să vă aduc la cunoștință din nou abuzurile pe care le face primarul din această comună. În urma lucrărilor de consolidare a drumului comunal și de betonare a șanțului, lucrări care s-au oprit în luna decembrie în dreptul casei mele, pământul a început să plece pentru că s-a săpat un șant adânc de un metru și acesta nu a fost betonat, lucrările au fost sistate fără motiv. Am informația că s-au încasat banii în totalitate pe aceasta lucrare care întârzie să fie reluată, iar pământul se mișca pe zi ce trece tot mai mult punându-mi în pericol locuința. Primarul vrea să se scuze, spunând că este dezastru natural, dar până să se facă aceste lucrări nu a fost absolut nici o problemă.

 Domnul primar Gheorghe Șerban ne-a spus că dânsul nu este în pericol, iar noi în cazul în care ni-se dărâmă casa are unde ne muta și să stăm liniștiți. Mentionez că a căzut și stâplul electric în urma acestor lucrări abandonate. Vă rog frumos să mă ajutați, să facem public acest caz, indolența primarului, lucrările făcute pe banii publici într-un mod golănesc... țin să vă anunț că pe zi ce trece pământul pleacă tot mai mult. Vreau să se înteleagă că primarul încearcă să se scuze spunând că este dezastru natural și nu își asumă vina, ba mai mult este foarte indolent și ne tratează cu dezinteres !!!

Eu vreau să dovedesc că vina este în totalitate a primariei și a firmei care a efectuat lucrările (Soava), pentru că practic ei în dreptul locuinței mele au săpat un șanț și l-au lăsat așa. Până să facă ei asta nu era nici o problemă și vreau să vă spun că locuința mea valorează peste 60.000 de euro, iar reacția primarului este de-a dreptul enervantă.

                                                              Păun Bogdan

Reflexe subliminale

M-am uitat de mai multe ori la postarea de pe Facebook a apreciatului actor de comedie Mihai Bobonete, cea care a declanșat numeroase reproșuri aduse artistului. Este vorba de un reușit instantaneu fotografic, care o surprinde pe Simona Halep în plin efort al unei importante partide de tenis cu miză foarte mare. Ce a deranjat, mai mult ca sigur, pe unii fani necondiționați ai cunoscutei și indrăgitei campioane românce, a fost comentariul lui Mihai Bobonete asupra imaginii surprinse de un fotoreporter. De fapt, un comentariu banal, de gașcă, ca între bărbați bine dispuși, dar fără conotații licențioase explicite.

Furtună într-un pahar cu apă. Oameni buni, treziți-vă! Ar trebui ca o bună parte dintre conaționalii noștri să se trezească la realitate, după douăzeci și cinci de ani de la evenimentele din 1989. Foarte mulți cetățeni onorabili ai acestei țări au rămas cu reflexe subliminale de factură național-comunistă, formate pervers - în timp - de propaganda comunistceaușistă. Atunci, ca și acum, din păcate, România se putea mândri, în interior și în afară, mai mult cu numele unor mari sportivi afirmați în competiții internaționale de anvergură. De aceea, disciplinele sportive în care se afirmaseră marile lor valori erau sprijinite de partid sub toate formele și vedetele sporturilor ridicate la rang de personalități reprezentative ale României, ele dăruindu-și, chipurile, efortul lor pentru a afirma pe glob faima țării și a conducătorului ei iubit. Desigur că aceste staruri sportive beneficiau, pe bună dreptate, de numeroase avantaje materiale și altele, pe care cetățenii români obișnuiți ai acelor vremuri nici nu le puteau visa vreodată. Toate acestea sunt bine cunoscute de toată lumea.

Din 1989 au trecut 25 (douazeci și cinci) de ani. Un sfert de secol în care parcursul României s-a schimbat radical. Ca atare, în ceea ce privește sportul de performanță, acesta este degrevat de comanda politică, iar vedetele sportive actuale au ajuns la palmaresul visat doar prin efort fizic, susținut de cel financiar propriu sau al familiei. Ca urmare, fiecare se gândește cu ardoare ca, în primul rând, toate eforturile conjugate depuse să poată fi recuperate prin performanță, ceea ce se concretizează prin atingerea scopului financiar propus și, implicit, prin faimă internațională.

Tot astfel și o campioană ca Simona Halep asudă pe renumite terenuri de tenis din întrega lume, nu neapărat cu dorința primordială de a promova țara sa peste hotare, cât, mai ales, luptă pentru a urca pe un podium cât mai înalt, care îi poate aduce câștiguri financiare tot mai mari.

În concluzie, marii noștri sportivi liberi profesioniști, luptă din greu, în primul rând, pentru propria lor bunăstare, a familiei și abia la urmă pentru altele, așa cum procedează de fapt orice cetățean al oricărei țări civilizate, pentru a-și asigura existența personală. Astfel că, ar trebui să încercați să vă lepădați de vechile reflexe de adulație, pervers înoculate subliminal de propaganda naționalismuluicomunist ceaușist, prin incurajarea adulării statuilor ridicate unor personalități vii, în ideea de a nu mai remarca golurile care vă afectau viața dumneavoastră de zi cu zi!

                                                       Alexandru Ghilis

„Ploșnițe în penitenciar”

Bună ziua, numele meu este Elena Dascălu. Prietenul meu, Popescu Gabriel Vasile, se află în momentul de față în Penitenciarul Giurgiu, ispășindu-și pedeapsa și fiind mâncat de ploșnițe!!! Sunt condiții insuportabile, este un focar de infecții. Anul trecut a făcut o parte din pedeapsă în Penitenciarul Colibași, și vreau să spun că și acolo este plin de ploșnițe! Am cunoștințe în penitenciarele Iași, Arad, Tg. Jiu și, la fel, este plin de ploșnițe. Prietenul îmi dă lunar hainele la spălat și de fiecare dată stau cu teama de a nu aduce ploșnițe în casă! Este insuportabil și este obositor psihic să îmi văd prietenul mușcat de ploșnițe! Vrem să fim o țară modernă , spunem că avem condiții și dacă ne uităm pe site-urile penitenciarelor din România, găsim o descriere a penitenciarelor oarecum „plăcută”, dar în realitate în penitenciare nu avem decât focare de infecții și foarte multe ploșnițe! Este pur și simplu inadmisibil! De multe ori îmi pun întrebarea dacă aceste condiții fac și ele partea din pedeapsă... Înțepătura de ploșniță poate duce la urticarie, la persoanele sensibile poate duce la tulburări de vedere și ce este mai grav, transmite hepatita B, hepatita C și HIV!!!! Trebuie să precizez că există o statistică a Direcției Medicale a A.N.P. unde este precizat un număr de 3.285 de deținuți care au hepatită... În Penitenciarul Giurgiu avem altă statistică în care 80% dintre deținuți au hepatită și un număr foarte mare au HIV! Ce putem face în acest caz? Cu cine trebuie să discutăm pentru a face o dezinfecție? Pe cine putem trage la răspundere pentru condițile inumane din închisorile României? Pe cine ar trebui să convingem că un deținut nu trebuie să își ispășească o pedeapsă trăind în focare de infecție? Pe cine putem învinovăți pentru inumanitate?

                                 Elena Dascălu

Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!

Simona Ionescu,

redactor șef