Deși serviciul se plătește, nu este considerat prostituție, dat fiind că este practicat de cadre cu pregătire medicală și juridică.

Sophie Cluzel, secretara de stat însărcinată cu problemele persoanelor cu handicap din Franța, i-a adresat o scrisoare lui Jean-François Delfraissy, președintele Comitetului Consultativ Național de Etică (CCNE).

Potrivit publicației Journal du Dimanche, Cluzel îi cere lui Delfraissy să redeschidă dezbaterea publică pe tema drepturilor sexuale ale persoanelor cu handicap și a asistenților sexuali.

„Mi se pare indispensabil să redeschidem reflecția etică abordând acest subiect al asistenței sexuale cu o viziune împrospătată”, scrie ea.

„Eu sunt foarte favorabilă posibilității de a asista viața intimă, afectivă și sexuală” a persoanelor handicapate, a declarat secretara de stat și în cadrul unei emisiuni realizate în comun de Europe 1, CNews și Les Echos.

Dorința este găsită ca întemeiată de Delfraissy: „Societatea franceză evoluează și modul în care este privit handicapul de asemenea”.

În Franța, activitatea de asistent de viață sexuală este interzisă. În schimb, în țări precum Germania, Elveția sau Danemarca, asistenții sexuali sunt recunoscuți, iar activitățile acestea sunt efectuate de profesioniștii din domeniul sănătății, precum infirmieri sau kinetoterapeuți, scrie Le Figaro.

Servindu-se de exemplul acestor țări europene, două asociații franceze – Appas și Ch(s)ose – militează pentru legalizarea acompanierii sexuale a persoanelor cu handicap.

Prin intermediul acestor organizații, persoanele cu handicap pot solicita să întâlnească asistenți. Aceștia au urmat un an de pregătire în domenii precum cel juridic, cunoașterea diferitelor handicapuri, zonele erogene, masajul senzorial.

Cursurile sunt legale însă punerea în practică se face clandestin, deoarece este asimilată prostituției, iar punerea în legătură este asimilată cu proxenetismul.

O astfel de asistență se plătește: cel puțin 150 de euro pentru o ședință de 90 de minute.

Nu ar fi vorba „de a deschide o rețea de prostituție, ideea aceasta este total ridicolă. Acești asistenți de viață sexuală există deja în Belgia, Olanda, Elveția. Să mergem să vedem cum au fost pregătite aceste persoane”, a spus Cluzel la emisiunea citată.

Persoanele handicapate „ne spun răspicat (...): «Vrem să fim asistate în viața noastră intimă și sexuală»”, a continuat politiciana franceză.

O dezbatere pe această temă a mai avut loc în Franța, în 2013. Atunci, CCNE a dat un aviz negativ, invocând „principiul neutilizării în scopuri comerciale a corpului uman”.

Dar, de atunci, „societatea s-a copt”, spune Cluzel. „Oricum ar fi, dezbaterea va reprezenta un pas colosal înainte în privința bunelor tratamente acordate persoanelor, în întâmpinarea dorințelor lor, a așteptărilor lor, în modul de a-i privi altfel, nu ca pe niște obiecte de îngrijit, ci ca pe niște subiecți de drept.”