Există multe modalități de a examina modul în care recesiunea/pandemia COVID-19 a afectat femeile în general și, în special, cele cu copii. Vom începe cu o valoare care este o măsură principală a progresului economic al femeilor din punct de vedere istoric: participarea forței de muncă.
Pentru a fi considerat ca făcând parte din forța de muncă, o persoană trebuie să lucreze sau să caute un loc de muncă în mod activ. Odată ce încetează să mai caute de lucru, sunt în afara forței de muncă. Între august și septembrie, 865.000 de femei au părăsit forța de muncă conform Biroului Statisticilor Muncii din SUA . O statistică deosebit de îngrijorătoare: în septembrie 2020, în forța de muncă erau mai puțin cu 2,2 milioane de femei decât în septembrie, cu un an mai devreme.
Frica de gripa chinezească, de pandemie, nevoia de a fi acasă în absența școlii și a îngrijirii și supravegherii copiilor le împinge pe femei să renunțe la locul de muncă.
Este de așteptat o scădere a participării la forța de muncă în timpul unei recesiuni. Indivizii își pierd locurile de muncă și, descurajați de piața dificilă a muncii, cred că o vor rezolva undeva, în viitor. Dar pentru femeile cu copii, îngrijorarea acestei recesiuni este că nevoia de îngrijire și supraveghere a copiilor în absența școlii le împinge pe femei să renunțe la locul de muncă și să caute diferite soluții, între care munca la negru, de acasă, nu este foarte rară.
Recomandările noastre
