Femeia care și-a împlinit visul. Noua carte apărută la Editura Humanitas - Înalt este numele tău - atrage atenția nu doar grație titlului ingenios, ci, mai ales, datorită poveștii autoarei: Ioana Bradea, din Bistrița

Ioana, cum s-a recomandat simplu, propunându- mi să renunțăm la piruetele politicoase, mi-a plăcut din prima clipă. Cu laptopul așezat pe genunchi și cu ochii negri, ageri, dezvelind intimitățile unei librării de lângă Cișmigiu, Ioana își împreunează mâinile, în așteptare. A venit la București cu trenul, lăsând în Bistrița natală trei copilași.

„Am fost invitată să citesc din ultimul meu roman - Înalt este numele tău - în seara aceasta (n.r. - ieri seară), aici, printre cărți. E un volum pe care- l gândesc de câțiva ani, opt mai precis, de când a ars Biserica Evanghelică din orașul meu. Se strânseseră vreo 5.000-6.000 de oameni în jurul așezământului vechi, iar jumătate dintre ei plângeau. Vedeți, la Bistrița au rămas puține clădiri valoroase și m-a impresionat această căldură a oamenilor. De aici a plecat ideea cărții”.

Vioară, portugheză și franceză

Ioana scufundă lingurița în ceașca subțire cu cafea, ușor distrasă de lumina galbenă, vestitoare de corcoduși înfloriți. „Tatăl meu era profesor, am studiat opt ani vioara. Înainte de liceu primisem o ofertă, să continui la Cluj, în domeniul muzicii. N-am vrut, nu era de mine. Studiam doar câteva ore pe zi, în timp ce colegii mei, pasionați, munceau câte opt ore zilnic. Am învățat limbi străine, portugheză și franceză, acasă, la Bistrița”.

Încolțit, destinul avea s-o pună în scurt timp la încercare. „Am decis, apoi, să merg la București, am continuat cu limbile străine. Părinții nu s-au împotrivit, dar m-au atenționat că n-au posibilități financiare potrivite exigențelor Capitalei. Cu alte cuvinte, urma să muncesc pentru a mă întreține. N-am stat pe gânduri, am venit la Universitate, dar m-am și angajat. Primul patron pentru care am lucrat era unul care deținea o tarabă în piață. Vindeam deodorante, creme, mărunțișuri...”.

Se stinsese oare visul secret al Ioanei, visul de a scrie, de a construi personaje? „Nici un moment n-am renunțat la pasiunea mea. În piață, la tarabă, notam întrun caiet replici și trăsături, auzite și văzute acolo, printre oameni. Mi-au folosit mai târziu, când m-am dedicat cu adevărat scrisului”.

Prima carte, primul premiu

În 2004, Ioana Bradea publica primul său roman - Băgău (Editura Est) -, roman răsplătit ulterior cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (USR). I-a urmat Scotch, roman apărut în 2010 la Editura Polirom, iar acum Înalt este numele tău, îngrjit de Editura Humanitas. „Cred că prin scris pot trece dincolo, mai aproape de Dumnezeu. Nu sunt un credincios habotnic, consider că suntem peste tot cu El, nu trebuie decât să deschidem ochii și să-l vedem”, spune Ioana.

„La noi, se scrie mai mult decât se citește”

Reflectând asupra situației sistemului românesc de învățământ, Ioan Bradea comentează: „Se pune, parcă, prea mult accent pe memorare. Sunt prea multe ore, teme, exerciții. Am un fiu în clasa I și-mi pare că primește sarcini pe care eu le îndeplineam la gimnaziu. În fine, de la educație pornește, probabil, și apetitul românilor pentru cărți în general. Am impresia că la noi se scrie mai mult decât se citește”.