În ultimele luni, surse apropiate de Erdogan au dezvăluit pentru foarte seriosul site american Al-Monitor că ideea creării unei echipe de fotbal a preşedinţiei prinde tot mai mult contur. Pe 6 februarie, mai multe site-uri de sport turce anunţau apariţia Sport Club Preşedinţia (Cumhurbaşkanligi Spor).

Confederaţia turcă a Cluburilor Sportive pentru Amatori a confirmat ştirea, iar numele clubului apărea ca membru pe site-ul Federaţiei Turce de Fotbal, având programat primul meci la jumătatea lui martie împotriva Adaletspor (Sport Club Dreptatea). Culorile oficiale ale clubului prezidenţial erau: roşu, alb şi turcoaz.

Slavă lui Allah!

 Însă visul lui Erdogan de a avea propria echipă de fotbal a ţinut puţin. În mai puţin de 24 de ore, surse din interiorul preşedinţiei turce au dezminţit informaţiile anterioare. Site-urile simpatizanţilor Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan au şters relatările despre echipă, iar federaţia de fotbal a radiat numele acesteia din lista de membri afiliaţi.

Abdurrahman Dilipak, important editorialist la cotidianul islamist Yeni Safak, saluta cu entuziasm faptul că, în final, echipa nu a mai fost înfiinţată: ridicolul ar fi fost prea mare!

Observatorii s-au întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi strigat înjurături sau ironii la adresa preşedinţiei sau dacă clubul i-ar fi iritat pe huliganii turci, cunoscuţi pentru irascibilitatea şi violenţa lor. AlMonitor scrie: „Cum ar fi putut o echipă care poartă culorile preşedinţiei săşi găsească suporteri într-un fotbal în care fidelitatea pentru un club este pe viaţă şi se transmite din generaţie în generaţie?”

Cu atât mai mult cu cât stadioanele, până nu demult ticsite de spectatori, înregistrează scăderi masive de audienţă, după introducerea în 2014 a sistemului Passolig, care permite guvernului să îi monitorizeze strict pe suporteri.

 

Adversarii FC Preşedinţia riscau închisoarea

Pe reţelele de socializare a plouat cu ironii la adresa proiectatei echipe a lui Erdogan. Astfel, într-un video, un arbitru marchează el personal un gol pentru clubul preşedinţiei, iar apoi arată cartonaşul roşu unui adversar care protestează.

Alţii au asemuit situaţia cu celebra secvenţă din filmul Dictatorul cu Sacha Baron Cohen, în care protagonistul îşi dă singur startul la o cursă de sprint, apoi aleargă cu pistolul în mână şi îşi împuşcă adversarii care ameninţă să-l întreacă.

De asemenea, mulţi şi-au pus întrebarea cum vor fi pedepsiţi arbitrii care vor pune la îndoială victoria F.C. Preşedinţia sau adversarii care vor înscrie în poarta acesteia: ca terorişti? Ca gülenişti? Şi câţi ani de închisoare vor primi?

Atilla Sertel, membru al Partidului Republican al Poporului, principala formaţiune turcă de opoziţie, a făcut chiar o interpelare cerând prezentarea surselor de finanţare ale echipei şi s-a întrebat dacă undeva în lume mai există un preşedinte care şi-a întemeiat propria echipă de fotbal.

 

Suporteri duşi gratis cu autobuzele la meci

F.C.Preşedinţia nu este prima implicare a lui Erdogan în managementul sportiv. Într-un interviu televizat, din 4 februarie, şeful statului declara: „Sunt mândru de Basaksehir (un club din Istanbul), pentru că am creat această echipă când eram primar al Istanbulului.” Nurettin Sozen, primar al Istanbulului înaintea lui Erdogan, a replicat că el este cel care a creat echipa, în 1990, iar actualul preşedinte doar i-a schimbat numele.

În orice caz, faptul că Basaksehir se află sub aripa protectoare a lui Erdogan contează enorm. Într-o perioadă în care majoritatea cluburilor turce de fotbal au grave probleme financiare, fiind în pragul falimentului, Basaksehir are o listă lungă de sponsori bogaţi. Mai mulţi politicieni AKP şi oameni de afaceri au legături strânse cu conducerea echipei.

Un bun cunoscător al fenomenului fotbalistic turc a declarat pentru AlMonitor: „Dacă proiectul echipei prezidenţiale merge înainte, va fi ceva foarte asemănător cu Basaksehir. Noi numim Basaksehir o glumă de echipă, care are maximum 3000 de suporteri. Chiar dacă aceştia sunt transportaţi la meciuri cu autobuzul gratis şi li se dă pachet de hrană, tot nu se găsesc mulţi amatori să vadă meciurile lor. Dragostea pentru fotbal nu se poate cumpăra.”

 

„Tata nu m-a lăsat să joc. Îmi spunea că trebuie să învăţ”

Erdogan a fost jucător profesionist de fotbal. „Aventura mea a început când aveam 15 ani”, se confesa el în interviul pentru NTVSpor. „Am câştigat cinci titluri în cei şapte ani la IETT (echipa transportului în comun din Istanbul). Am fost căpitan. În vremea aceea, terenurile erau foarte proaste. Nu prea era iarbă pe ele.” „Am văzut o singură dată cartonaşul roşu, pentru că m-am opus unei decizii a arbitrului”, a mărturisit liderul turc. „Mama nu s-a plâns (că fiul juca fotbal – n.r.). Îmi spăla şi-mi călca tricoul. Totuşi, nu am reuşit să-l conving pe tata. Îmi spunea mereu că trebuie să învăţ. A aflat abia târziu că joc fotbal.” Erdogan laudă virtuţile fotbalului: „Este un mod grozav de a uni oamenii. E vorba de fair play. Din păcate, nu am reuşit să facem ca acest lucru să se înţeleagă şi la noi în ţară. Aş vrea să rog cluburile de fotbal turce şi pe suporteri să respecte regulile de fair play.”

Un aliat al lui Erdogan la Pariuri

Relaţiile dintre fotbal, presă şi politică este foarte interesantă în Turcia. Pe 13 februarie, oferta care a fost declarată câştigătoare pentru a exploata IDDAA, singura companie legală de pariuri, aparţine unui grup din care face parte Ildîrîm Demiroren, care întâmplător este preşedintele Federaţiei Turce de Fotbal. Din aprilie 2018, Demiroren este şi patronul celui mai mare trust de presă din Turcia. Care este evident pro-Erdogan.

Aşteaptă să treacă alegerile

Deşi preşedinţia turcă a dezminţit informaţiile despre crearea unui club de fotbal al său, Erdogan personal nu a făcut nici un comentariu. Nimeni nu a fost acuzat că a creat o echipă falsă, înscrisă în competiţie de către federaţie şi nici un consilier prezidenţial nu a denunţat ştirile ca fiind false. Mai probabil, scrie Al-Monitor, Erdogan s-a decis să aştepte până după 31 martie, când au loc alegeri locale în Turcia.