După ce mama Mihaelei Stejaru a murit de cancer, fratele ei a băut otravă.

Singurătate. Acesta este cuvântul care o defineşte pe Mihaela Stejaru, micuţa domnişoară de 14 ani. Tatăl ei a murit acum câţiva ani, mama s-a dus şi ea luna trecută, răpusă de cancer la doar 39 de ani, iar în urmă cu două săptămâni, fratele ei vitreg, Adrian (20 de ani), a fost la un pas de moarte după ce a băut otravă. Chiar dacă Mihaela şi Adrian Voicu sunt fraţi doar după mamă, legătura afectivă dintre ei se simte.

"Mi-e dor să fie casa plină. Să o văd pe mama, să mă răsfeţe şi să mă îngrijească", spune micuţa blondă, strângând o agendă în braţe. Pe paginile ei se vede cum îşi petrece ultimii ani din copilărie: "Nu am talent la desen, dar asta îmi place să fac. Îmi mai place să ascult muzică, dar nu mai am la ce, de când mi s-a stricat telefonul", zice ea. Nu-şi aduce aminte de tatăl ei

Se vede că e un copil care duce dorul unui suflet apropiat. Când stă lângă o persoană, fata se aşează aproape lipită de ea, uitându-se fix în ochii ei. Nu s-a sfiit să mă ţină de mână, chiar dacă atunci mă vedea pentru prima oară. Semn că a fost crescută cu multă iubire.

"Mama a murit acum şase săptămâni de cancer, cred, pentru că nimeni nu mi-a spus, dar am văzut nişte acte. Am stat cu ea până în ultima clipă, mi-a cerut un pahar cu apă şi s-a dus. S-a chinuit foarte tare în ultimele luni de viaţă şi am fost lângă ea tot timpul. Însă nu mă gândesc mereu la acele momente, ci la cum mă alinta, cum mă îngrijea când eram bolnavă şi pot să spun sincer că niciodată nu mi-a lipsit nimic când era cu mine", ne mărturi­seşte fata, schiţând câte un zâmbet, ca să nu pară că e demnă de milă.

"Tata a fost primar în comuna Brezoaele (judeţul Dâmboviţa). A fost un om bun. Eu nu-mi amintesc aşa multe, pentru că a murit când aveam nouă ani. Dar toţi oamenii din comună mereu mi-au spus doar vorbe bune despre el", ne explică Mihaela.

Oamenii din sat spuseseră că şi fratele Mihaelei a fost la un pas să moară în urmă cu două săptămâni. Ar fi fost greu de formulat întrebarea pe această temă şi nu ne-am gândit să abordăm subiectul cu adolescenta, dar ea ne-a mărturisit singură: "Adrian a băut un pahar de otravă şi l-am găsit în casă leşinat. A fost o minune că a supra­vieţuit, pentru că salvarea a venit în jumătate de oră. Nu ştiu exact de ce a încercat să facă asta, pentru că eu nu l-am întrebat şi nici el nu mi-a dat o explicaţie".

Părea că are o atitudine de resemnare. "Nu e uşor acasă, nu am o situaţie bună, dar nici nu aş accepta vreo secundă să stau cu oameni străini", a mai adăugat ea, parcă din obligaţia de a mai da o explicaţie vieţii de orfană.

Ştie că asistenţa socială a lăsat-o sub tutela fratelui ei, dar încă îi e teamă să nu apară alţi oameni în jur. Întrebată de unde vin banii, Mihaela răspunde: "Nu vin bani, deoarece fratele meu nu are serviciu în acest moment, avem doar alocaţia mea. El are o iubită, care are un băiat de şase ani din prima căsătorie. Locuim cu toţii aici. Ea ne mai aduce de mâncare de la neamurile ei, iar fratele are trei unchi din partea tatălui lui, care ne mai ajută şi ei cu alimente şi lemne". Tentativă de sinucidere de la stres

Fratele intră cu un braţ de lemne în cameră. L-am întrebat scurt, de ce a vrut să se omoare. "Nu ştiu de ce am făcut-o. Psihiatrii mi-au spus că am fost supus la prea mult stres, că am făcut o depresie. O ceartă fără motiv cu iubita mi-a pus capac. Mă bucur că am scăpat", spune Adrian Voicu, stânjenit de prezenţa surorii în cameră.

Îi e jenă de gestul făcut. "Nu am acceptat că şi mama s-a dus şi în sufletul meu am simţit frică de ceea ce urmează", a spus el.

Dorinţa lui Adrian este ca Mihaela să-şi poată termina un liceu şi o facultate, nu să meargă la muncă prin sat pentru a avea bani de lemne. El o să se angajeze, din nou, în construcţii, fiindcă iarna e pe sfârşite. Acum, însă, au nevoie de bani pentru a plăti curentul, Mihaela are nevoie de rechizite şcolare şi cărţi, dar şi de pantofi, fiindcă tălpile la cei vechi s-au dezlipit. AJUTOR

Nu crede că va ajunge la facultate

Mihaela e pesimistă în privinţa viitorului ei. "Nu o să ajung eu niciodată la facultate, că nu o să avem atâţia bani, dar mi-ar plăcea să pot face un curs de coafeză, de stilist. Şi aici, la ţară, fetele vor să fie frumoase ca la televizor sau cum vedem în reviste", şopteşte la despărţire Mihaela. "Să nu-i spui lui Adi, că mă ceartă!", adaugă în fugă.

• Liceenii şi jurnaliştii din campania "O şansă copiilor de la ţară" vor încerca să o ajute cât mai mult timp.
• Puteţi dona în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media, CUI 28373727.
• Pentru străinătate folosiţi Swift BRDEROBU.

"Evenimentul zilei" se implică în proiectul „O șansă copiilor de la țară” Citiţi şi:

• Îngeraşii din casa cu acoperişul spart
• Fetiţa premiantă care îşi doreşte să aibă lumină în casă