Numele căpitanului de armată, băgat în faţa camerei din studioul 4 al Televiziunii de Mircea Dinescu, nu spune azi mai nimic. „Armata e cu noi!”, a exclamat poetul revoluţionar şi aceste cuvinte l-au etichetat pe viaţă. A fost acuzat că e agent sovietic.

Revoluția l-a prins ca ofiţer la Centrul de Proiectări Militare. Pe 22 decembrie, când toată Armata era în cazărmi, el era la televizor. „Am fugit din unitate!”, a recunoscut Mihai Lupoi. „Pe 17 eram acasă, la un şpriţ. M-a sunat ofiţerul de serviciu şi mi-a zis că e alarmă, să vin la unitate. Patru zile am dormit pe birouri şi, pe 21, am văzut că dispăruse CI-stul. Fiecare şi-a scos sticla din valiză... Aşa era... Pe 22, cu lichiorul în nas, am plecat pur şi simplu! Era şi inconştienţă şi oboseală de adrenalină!”, a dezvăluit Lupoi cum a riscat să devină dezertor.

Pe 22 şi în zilele care au urmat, Mihai Lupoi a apărut la televizor când cu cască, când cu şapcă, ba cu un kalaşnikov, ba cu un simplu pistol. „Casca mi-a dat-o un soldat iar kalaşnikovul l-am luat de la un civil, despre care am aflat mai târziu că era securist. Pistolul era al meu şi mi-a fost furat”, vroia să pară credibil fostul căpitan. Scena cu pricina l-a scos din sărite pe Victor Stănculescu. „Cine naiba l-a trimis p’ăsta acolo!”, ar fi exclamat generalul.

 

L-a promovat pe generalul Militaru, agent GRU

Un alt moment controversat a fost atunci când Lupoi l-a prezentat public pe răposatul general Nicolae Militaru, drept viitorul ministru al Apărării. Militaru fusese deconspirat ca agent GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii - n.r.), încă din 1978. Apoi, a plecat la Moscova într-o delegație. „După o petrecere şefu’ administraţiei prezidenţiale m-a dus într-o vilă dintr-o pădurice şi m-a prezentat lu’ Gorbaciov. Am dat mâna şi m-am întors. N-am înţeles nimic”, era nedumerit fostul ministru.

 

Contactul cu GRU

Mihai Lupoi ne-a declarat un lucru pe care nu l-a mai recunoscut: „Imediat după Revoluţie, l-am cunoscut oficial pe reprezentantul GRU în România. Îmi aducea biscuiţei danezi pentru băieţel. (…) Roman mi-a zis: «Ai greşit, Mai gândeşte-te!». Iliescu mi-a spus că nu crede că m-am văzut cu Gorbaciov. A fost demis din funcția de ministru.

În iunie ’90 a fost săltat de Poliţia Militară, că ar fi coordonat atacul minerilor asupra Ministerului de Interne. După două zile a fost eliberat. Fatidic, zice el, în aceeași zi l-a reîntâlnit pe GRU-istul cu pricina: „M-a luat şi m-a dus la unitate, pe Antiaeriană. Ne-au arestat pe amândoi. Lui i-au dat drumu’, da’ pe mine m-au ţinut trei zile!”.

 

Din ministru azilant politic în Elveția

Trecut în rezervă de generalul Stănculescu, Lupoi a cerut azil politic în Elveția. A stat acolo doi ani. Cu agoniseala din Ţara Cantoanelor a pus pe picioare o firmă de transport internaţional. În 2000, a ajuns senator, pe listele lui Vadim Tudor. A stat în Parlament două mandate, unde n-a făcut nicio brânză. În 2011 avea trei apartamente în blocul Dunărea de vizavi de Intercontinental. Ultimul interviu pe care l-a dat a fost pentru Evenimentul zilei, în septembrie 2011, după un transplant de ficat. Un an mai târziu a murit. Impostor, spion, oportunist sau erou? Istoria îl va aşeza pe raftul cuvenit.