Sute de sosii şi imitatori, pictori de mâna a treia, vânzători de tricouri şi „şarlatani” cu poveşti inventate au apărut de nicăieri să „deplângă” moartea starului.

Lui Michael Jackson i-au trebuit trei zile să devină suvenir. Atât le-a luat şi americanilor să se dezmeticească şi să trimită la imprimat, pe bandă rulantă, tricouri chinezeşti cu „Michael Jackson 1958-2009”, „We love you, Michael”, „Always a superstar” sau „In loving memory”. În doliul ei, America n-a uitat nici o secundă că celebritatea e cea mai profitabilă marfă. Pe Hollywood Walk of Fame din Los Angeles, lângă steaua cântăreţului, la reşedinţa familiei din Encino sau pe te miri ce alte străzi, vânzătorii ambulanţi speculează cu talent priveghiul naţional: tricouri cu Michael la doar 10 dolari.

Dacă dai de un vânzător dispus să negocieze, îl scoţi şi la 8-9. Alţii au intuit imediat că soarele Californiei nu le va prii tuturor celor veniţi de prin alte părţi şi vând apă plată cu un dolar lângă lungile cozi de fani de pe Hollywood Walk of Fame.

„Lui Michael i-ar fi plăcut să vadă că atâţia oameni îl plâng după moartea lui”, mărturisea zilele trecute un apropiat al megastarului, pentru „L.A Times”. Acelaşi Michael a dispreţuit dintotdeauna profitorii, dar asta nu l-a ferit deloc de ei. Au roit în jurul său tot timpul şi, după cum arată ultimele zile, cu siguranţă, vor sta „prin preajmă” mult şi după sfârşitul ei.

Un tablou inspirat de-o ştire

Cineva a fost însă mai rapid ca vânzătorii de suveniruri. Pe Nathan Holsey, pictor ambulant, inspiraţia l-a lovit la 3-4 ore după ce a deschis televizorul şi a auzit groaznica veste. A stat ce a stat – ce-i drept, nu prea mult - şi dintr-o dată a pus mâna pe pensulă, a întins pânza pe şevalet şi s-a pus pe lucru, cuprins de febra creaţiei.

„Am început tabloul pe la 6 seara, când m-am simţit inspirat, şi l-am terminat la 2 noaptea. Mi-a luat 8 ore. A doua zi după moartea lui, am fost aici la poartă, la Encino, de la prima oră, cu tabloul în mână”, povesteşte pictorul. Nathan Holsey are privirea pocăită a falsului predicator. Stă cu mâinile la spate lângă tablou şi caută din priviri, suficient de discret, camerele de filmat. Transpiră şi-şi lărgeşte nodul de la cravată. Soţia lui, cu fetiţa în cărucior, îl asistă cu sprânceana ridicată .

Pictează morţi şi vii, dacă sunt celebri

Holsey e un „mare mare fan Michael Jackson”, de aceea şi-ar dori un preţ bun pe tablou. „Nu am o cifră, însă dacă cineva îmi dă un preţ care-mi place, accept”. În ciuda efortului creator descris cu patos de Holsey, Michael din tabloul lui a ieşit de nerecunoscut. Are faţa strâmbă, corpul disproporţionat. Poate de aceea, pictorul e tot în faţa reşedinţei familiei Jackson, pentru a patra zi. De fapt, dacă ar fi murit orice altă celebritate, pe artist l-ar fi prins instantaneu febra creaţiei.

Şi, dacă stă să se gândească bine, nici nu e nevoie până la urmă ca vedetele să treacă în lumea de apoi ca să simtă un impuls şi să-i picteze. „Mi-a luat patru săptămâni să-l fac pe Richard Prior, trei săptămâni pentru Barack Obama, şi cam tot atât s-o pictez pe Oprah Winfrey. Pe Michael l-am terminat repede, pentru că am fost inspirat. Toţi cei care suntem aici suntem inspiraţi”, ne lămureşte pictorul, întrerupt de soţie, care-l ciupeşte de mână cu reproş că a ratat între timp un posibil cumpărător.

Intră în scenă Ramirez

În mulţimea din faţa vilei din Encino se găsesc destui care să implore atenţia presei. Mame care opresc cameramani şi-şi împing copiii să vorbească despre cât de mult îl iubesc pe Michael şi ce simpatic dansează „Thriller” prin casă, bărbaţi care ies brusc dintr-o stranie stare de amnezie şi-şi amintesc că l-au cunoscut pe star, cu lux de amănunte, şi fani care fac turul televiziunilor şi dau interviuri peste interviuri.

Selvin Ramirez ar face parte din categoria celor despre care ziariştii din Los Angeles te-ar avertiza că e un „şarlatan” pus pe inventat poveşti. Asta dacă n-ar avea dovada supremă în mână: o poză înrămată cu el ţinându-şi fiul în braţe lângă Michael, toţi trei sub o umbrelă albă. „Niciodată, niciodată nu voi profita de faptul că am făcut poze cu el ca să fac bani. Niciodată”, e primul lucru pe care-l spune, ca să nu porneşti cumva de la premisa că l-ar  interesa prea tare să apară la ziar.

O fugă memorabilă după idol

Nu se lasă întrebat prea multe, pentru că a venit pregătit, ştie deja ce să spună. Şi-a retrăit micul său moment de glorie deja de câteva ori bune pe aici, aşa că tracul nu mai e de mult o problemă . „Era în mai 2003, la Studiourile Universal din Hollywood”, începe, entuziast,  Ramirez.  „Copiilor mei le place la nebunie să facă turul lor. O femeie mi-a zis „Hei, Michael Jackson e aici!”. „Pe naiba, glumeşti, nu? Are o mască, machiaj?”. Am alergat la platourile pentru „Terminator”. În jurul lui era o mulţime imensă... ştii, ca-n ultima zi de şcoală, când toţii copiii ies pe poartă şi ţipă. Eram şocat! Nu-mi venea să cred!”.

Paradoxal, dacă cei mai mulţi stau să leşine la vederea starului, un moment ca ăsta i-a dat lui Ramirez puteri nebănuite. „Am început să alerg prin mulţime, am răsturnat nişte scaune, dar nu mi-a păsat, nu mă durea, şi am ajuns la el. I-am zis că e în inima mea. „Michael, eşti în inima mea pentru totdeauna”. Aşa i-am zis. Cred că a simţit că spuneam adevărul şi s-a oprit. Nu s-a uitat la mine, dar mi-a spus: „Hai să facem o poză”. Pentru mine, acela a fost momentul meu de glorie, înţelegi?”. Apoi apare Michael

Şi apoi, ca în filmele hollywoodiene, când întâmplările stranii ori coincidenţele pică întotdeauna la ţanc, în faţa vilei, în semiîntuneric, apare de nicăieri un Michael Jackson înfiorător de real. Încearcă să se strecoare fantomatic printre oameni, însă dacă arăţi ca Michael e imposibil să treci neobservat. Se pornesc instantaneu blitzurile şi copia starului şi-a câştigat, în anonimitate, clipa de celebritate. Fanii îl asaltează pentru poze, iar el e dispus, pentru asta a venit. Falsul-Michael merge până la capăt: e discret, vorbeşte şoptit, şi-şi aranjează mereu părul, cu gestul atât de notoriu al starului. Mimica, mişcările braţelor, silueta, machiajul, totul e impecabil. În sfârşit, am făcut o poză cu Michael Jackson.

PREGĂTIRI

Ceremonii simultane de înmormântare în întreaga lume

De la moartea lui Michael Jackson au trecut cinci zile, dar familia încă nu a hotărât când şi unde va fi înmormântat starul american. Joe Jackson, tatăl lui Michael, a declarat că aşteaptă rezultatele celei de-a doua autopsii a fiului său pentru a putea stabili data înmormântării. Într-o conferinţă de presă, care a avut loc, luni, la reşedinţa familiei Jackson din Encino, Joe Jackson a spus că fiul său nu va fi înmormântat la ferma din Neverland.

„Nu suntem pregătiţi de înmormântare”, a spus Joe în prezenţa pastorului Al Sharpon, un prieten apropiat al starului american. De asemenea, pastorul a spus ca familia ia în considerare varianta organizării mai multor ceremonii simultane peste tot în lume, pentru a fi alături de milioanele de fani care deplâng moartea lui Michael Jackson în aceste zile.

Alţii spun că vor fi organizate ceremonii funerare private, urmate de o ceremonie publică, ce ar putea fi transmisă la nivel global. Pe lângă controversele legate de înmormântare, apropiaţii starului şi alte categorii de interesaţi continuă discuţiile cu privire la testamentul lui Michael.

Presa internaţională scria, ieri, că un proiect de testament, scris în din 2002, prevede împărţirea bunurilor cântăreţului între mama sa, cei trei copiii ai lui şi una sau mai multe fundaţii de caritate, tatăl său, nefiind trecut în act. De asemenea, mama artistului a obţinut şi custodia temporară a celor trei copii ai lui Michael.

„Adevărul despre viaţa secretă a lui Michael Jackson”, la Pro TV

Ştirea că starul american a murit a fost cea mai difuzată în presa din 148 de ţări, cu o excepţie de 12 state, printre care China, Rusia sau Iran. Cu o asemenea audienţă, canalele din toate aceste state au programat reportaje şi documentare despre viaţa şi cariera marelui star.

România nu face excepţie: postul Pro TV va difuza, în această seară, începând cu ora 00.15, şi în reluare joi, de la ora 10.00, documentarul „Adevărul despre viaţa secretă a lui Michael Jackson: The Footage You Were Never Meant to See”, bazat pe un interviu realizat de jurnalistul britanic Martin Bashir, în timpul vieţii „Regelui muzicii pop”. În urma difuzării documentarului, în care starul american dezvăluie deschis detalii despre viaţa sa, Bashir a fost acuzat de practirea unui jurnalism senzaţional, de tip tabloid, care ar fi avut ca scop exclusiv audienţa.

Jurnalistul britanic a reuşit ceea ce unii nici nu ar fi îndrăznit să viseze: să trăiască timp de opt luni de zile alături de Michael Jackson, din mai 2002 până în ianuarie 2003. Interviul a fost singurul moment în care starul american a vorbit despre copilăria sa traumatizantă, dar a dat şi amănunte delicate din viaţa sa personală, care se referă la copiii pe care obişnuia să îi cheme la celebra sa fermă, Neverland.

În acelaşi interviu, starul pop a mai vorbit despre severitatea tatălui său, Joseph, care obişnuia să asiste la repetiţiile fiului său stând cu o curea în mână. După ce interviul, devastator pentru imaginea „Regelui pop”, a fost difuzat, Michael s-a declarat scandalizat de material. Presa străină anunţa că după ce starul a văzut interviul, era să moară în urma unei supradoze de calmante puternice (morfină), însă a fost salvat de medicul care îl trata la acea vreme pe fratele artisului, Randy.

După ce posturile muzicale de radio şi tv l-au omagiat pe „Regele muzicii pop” în weekend-ul trecut, MTV v-a transmite, în această seară, de la ora 21.00, concertul pe care starul american l-a susţinut în România, în 1992. Şi fanii din România ai artistului participă la tot felul de acţiuni zilele acestea, printre care se numără şi mai multe petreceri dedicate „Regelui pop”, în cluburile bucureştene.

CITIŢI MAI MULTE DESPRE VIAŢA ŞI MOARTEA LUI MICHAEL JACKSON, ÎN CATEGORIA "A MURIT MICHAEL"