Văd de ceva vreme o întreagă dezbatere pe tema alegerilor prezidențiale. Alegeri care par fără emoție pentru actualul președinte al României. Cu câteva luni înaintea primului tur de scrutin el este cel care conduce în sondaje și este într-o proporție liniștitoare posesorul unui al doilea mandat.

În condițiile în care PSD, grație Vioricăi Dăncilă, se pregătește să bifeze o guvernare șchioapă și lipsită de performanțe, iar ALDE și Pro-România stau să se gândească dacă mai rămân la guvernare sau nu, pare că singurul candidat acceptabil ca fiind un contracandidat serios al lui Klaus Iohannis este Dan Barna, liderul USR. Deși procentele în sondaje nu-l indică ca favorit, pentru unii, cum ar veni, pentru prima dată în ultimii 30 de ani am avea o competiție între doi candidați de dreapta.

Numai că aici sunt câteva lucruri de analizat pentru că este o ipoteză în care nu am foarte multă încredere.

În primul rând, Dan Barna nu este candidat de dreapta. Face parte dintr-o construcție politică care este identificată ca fiind progresistă sau neo-marxistă. Dacă ar fi să căutăm câteva idei putem spune că este împotriva Bisericii, militează pentru drepturile LGBT ca și un scandinav, teorii economice nu prea are,  dar vorbește de schimbarea clasei politice într-un mod revoluționar.

Adică se duce spre centru-stânga, o mișcare politică reprezentată la nivel european de Emmanuel Macron, din care USR face parte alături de Plus-ul lui Cioloș. Președintele Franței a început ca socialist sadea, acum explică că nu este nici de dreapta, nici de stânga, fiindu-i frică de cuvântul liberal. Alegerea lui Dacian Cioloș ca lider politic al acestui grup parlamentar european nu semnifică altceva decât dorința Franței de a rămâne un jucător important în estul Europei. Mai ales din punct de vedere economic.

În privința rezultatelor din sondaje, și aici realitatea este alta: Dan Barna este pe locul 4 sau 5 în primul tur al alegerilor prezidențiale. Fiind devansat de Călin Popescu-Tăriceanu, Viorica Dăncilă, Victor Ponta sau cine va mai candida. Deci de unde ideea cu Dan Barna în turul doi?

Mitul candidatului Dan Barna este întreținut de o grupare de foști lucrători ai Binomului, în frunte cu fostul SRI-ist Florian Coldea, dar și cu ajutorul lucrătorilor în mass-media, cei care consideră că Klaus Iohannis nu a făcut destul pentru a-i apăra pe primii. Nu știu dacă ați urmărit ultimele declarații ale lui Dan Barna, dar cam toate ne arată un personaj politic nepregătit, un „urechist”, hotărât să răspundă la orice întrebare chiar dacă care scoate pe gură raționamente ilogice, cel cu tragedia de la Caracal fiind nu numai ultimul, dar și cel mai stupid.

Aici s-a văzut cel mai bine urzeala foștilor lucrători. După primele zile de șoc, au sărit să ne explice cam ce a vrut să spună Dan Barna, dar nu i-a ieșit. La fel cum pe vremuri de la o frază a lui Marx se scriau cărți, așa s-au scris editoriale de explicare a prostiilor spuse de Barna. Nu are rost să dau nume, cel mai cunoscut este cel al „colonelesei” Dogioiu, căci vremurile se schimbă, metodele rămân aceleași.

Însă dacă tot analizăm această idee, haideți să ne imaginăm o dezbatere. În fața lui Dan Barna, Klaus Iohannis are mult mai multe atuuri în lupta pentru apărarea Statului, în bătălia cu PSD. A făcut lucruri pe care nici un președinte al României nu a îndrăznit, a forțat limitele Constituției, a blocat prin anti-joc majoritatea inițiativelor parlamentare, a schimbat miniștri după cum a vrut. Ce n-a făcut, nu a împins susținerea față de Binomul Coldea-Kovesi până la absurd.

Iar de aici vine supărarea unora. Care s-au hotârât să-l fluture pe liderul USR ca fiind o alternativă la candidatul Dreptei. Numai că există limite chiar și în marketingul politic pentru așa ceva. Cazurile lui Teodor Meleșcanu și ApR, sau Dan Diaconescu și Partidul Poporului, ca să dau doar două exemple, ar fi trebuit să-i dea de gândit președintelui USR.

De fapt, USR și Plus au ratat șansa de a-l sprijini pe Klaus Iohannis și de face o mare coaliție anti-PSD pentru locale și parlamentare. Dan Barna a pus orgoliul personal înaintea calculului politic, iar rezultatul s-ar putea să atârne greu în economia rezultatelor viitoare.

Un scor de 55-60 la sută în primul tur al prezidențiale al unei coaliții PNL-USR-PLUS aflată în spatele lui Klaus Iohannis are fi închis discuțiile politice pentru următorii 5 ani. Și ar fi fost combustibilul alegerilor locale și parlamentare. Unde s-ar fi putut produce adevărata schimbare, pentru că ar fi avut un partener în Klaus Iohannis, nu un adversar, așa cum își dorește Dan Barna. 

Concluzia: Dan Barna cel mai probabil nu va intra în turul doi, dar în mod cert a nu va putea spune că a făcut tot ceea ce a depins de el pentru a scăpa România de o clasă politică învechită.

P.S. O ultimă observație. Dacă vrem să înlocuim politicienii actuali, poate găsim unii cu un sistem de valori mai bine conturate. Declarația de ieri a lui Dan Barna potrivit căreia ziua de 10 august devine un simbol, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte evenimente din istorie – 1 decembrie, 9 mai, 24 ianuarie sau 22 decembrie, ne arată o cultură și gândire de adolescent întârziat. Nici un om politic responsabil nu compară o manifestație, cu proclamarea Independenței, Unirea sau răsturnarea Comunismului. Este o măsură în toate, ar fi spus Horațiu.

Te-ar putea interesa și: