Inițial imobilul prin care trece pasajul, care a suferit de-a lungul vremii multe și însemnate transformări, era proprietatea bancherului Nicolae Hristu, care, la 1860, îl vinde fraților Joseph și Lorenz Resch, care-l stăpânesc până în 1873, când devine proprietatea societății „Dacia-România”.

Casă a fost apoi vândută, în 1885. lui Grigore Eliad-Cârciumărescu, care-o stăpânește până la moarte. Neavând moștenitori, proprietatea a trecut în patrimoniul statului.

Grigore Eliad a fost unul dintre primii „băieți deștepți”, cum le spunem astăzi celor ce se îmbogățesc făcând afaceri cu statul.

Eliad era o figură a Bucureștiului destul de simpatică, pe care lumea o vedea într-una pe străzile Capitalei, în tovărășia lui Jacques Elias, Mihail Cereseanu și Manole Culcglu.

Fiind băiatul nostru deștept antreprenorul canalizării orașului Galați, a avut un răsunător process cu primăria locală, de la care a obținut, prin sentință judecătorească, o mare sumă de bani.

Potrivit cronicilor vremii, primarul Alexandru Moruzi a contractat, la 31 august 1872, cu domnul Grigore Eliad, din Bucureşti, „construirea unei reţele de canaluri destinate la scurgerea apelor şi a diferitelor materii lichide şi lichidabile dăunătoare sănătăţii.

Afacerile nu s-au încheiat cu bine urmând o serie de procese, prin care primăria era obligată să plătească obligaţiunile emise pentru canaluri, dar în schimb să i se facă toate lucrările rămase neexecutate”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric