Nutriţioniştii s-au pus de acord: ceaiul cu cele mai multe efecte benefice asupra sănătăţii este cel verde. Băut cu regularitate previne un număr mare de boli cronice degenerative, ţine la distanţă kilogramele nedorite şi radicalii liberi care aduc cancerul.

Ceaiul este cel mai consumat lichid, după apă, însă românii nu sunt tocmai împătimiţi băutori. 3-4 litri pe cap de locuitor este "raţia" anuală a românilor, în timp ce polonezii au un consum de 10 ori mai mare, iar ruşii de 20 de ori mai mare.

"Poate dacă ar şti că ceaiul verde conţine substanţe care au un rol antioxidant mai puternic decât vitamina C sau E, astfel prevenind apariţia bolilor cardiovasculare, dar şi efectele îmbătrânirii, românii ar începe să îl consume mai des. Pentru a putea beneficia de atuurile ceaiului verde este recomandat ca acesta să facă parte din dieta noastră zilnică", este părerea lui Iozu Stoian, reprezentant Lipton.

Flavonoizii, arme împotriva infarctului şi atacului cerebral

Beneficiile ceaiului verde sunt date de conţinutul mare de flavonoizi, substanţe cu efect antioxidant, care feresc organismul de probleme. Acesti tip de ceai conţine aproximativ 70% aşa numite catechine din flavonoizi, în timp ce proporţia acestora din ceaiul negru este de doar 8%.

"Pe lângă faptul că flavonoizii conţinuţi de ceaiul verde anihilează radicalii liberi, s-a descoperit că ei normalizează funcţia endoteliului arterial prin stimularea oxidului nitric având efect de prevenire a maladiilor cardiovasculare, de normalizare a tensiunii arteriale (risc mai mic între 46% şi 65%) şi de prevenţie a atacului vascular cerebral şi a infarctului de miocard (risc mai mic cu 11%)", explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie.

De asemenea, un consum regulat de ceai verde creşte performanţele cognitive şi scade riscul de diabet de tip doi.

Şi kilogramele sunt ţinute la distanţă datorită creşterii activităţii metabolismului, prin intensificarea arderii grăsimilor.

"Ceaiul verde este cel mai bun pentru un oraganism sănătos, ce necesită protecţia împotriva oricărei afecţiuni. Cel mai important este că face profilaxia unui mare număr de boli cronice degenerative", completează şi nutriţionistul Corina Zugravu.

Pentru a obţine însă efectele benefice este nevoie de o doză zilnică de 3-4 ceşti de ceai pe zi. Atenţie însă: dacă beţi ceai verde seara este posibil să aveţi probleme cu somnul din cauza conţinutului de cafeină. Folosiţi zahăr nerafinat sau miere pentru îndulcire

Deşi adevăraţii băutori de ceai nu apelează la îndulcitori, puteţi totuşi să "îmblânziţi" gustul amar al ceaiului verde atât cu zahăr, cât şi cu miere.

"De preferat ar fi să nu îndulciţi ceaiul pentru a-i simţi simfonia de arome şi a-i savura culoarea. Dacă vreţi totuşi să-l îndulciţi puteţi apela la zahăr nerafinat sau chiar suc de trestie de zahăr uscat (bogat în vitamine, săruri minerale-calciu, potasiu) dacă aveţi posibilitatea să îl cumpăraţi din altă ţară, dar şi miere, care trebuie adăugată când temperatura ceaiului este mai mică de 40 de grade (este călduţ, nu fierbinte)", detaliază profesorul Mencinicopschi.

Pentru a evita gustul amar, este bine să nu infuzaţi ceaiul verde mai mult de două-trei minute, iar temperatura apei să fie în jur de 80-90 grade, adică să nu dea în clocot. TEI ŞI MUŞEŢEL

În ce boli ajută ceaiurile favorite ale românilor

Cât despre ceaiurile favorite ale românilor, cele de tei, muşeţel, sunătoare, nutriţioniştii au cuvinte de laudă şi despre ele.

"De exemplu, ceaiul de tei îl puteţi folosi pentru efectul lui sedativ şi tranchilizant, dar şi pentru că este emolient pentru căile respiratorii. Ceaiul de muşeţel este dezinfectant, cel de măceşe este bogat în vitamina C, iar cel de sunătoare uşurează suferinţele biliare şi digestive, putând fi folosit şi ca antidepresiv", detaliează nutriţionistul Corina Zugravu. Ritualul ceaiului în China şi Japonia Ceaiul este una dintre băuturile cele mai populare în întreaga lume, însă modul de preparare şi servire variază de la o ţară la alta.

De exemplu, tradiţia în China presupunea prepararea ceaiului în mai mulţi paşi. Mai întâi, frunzele de ceai erau opărite, apoi rupte şi "aromate" cu diferite ingrediente. După o perioadă, erau prăjite şi asezate între foi fine de hîrtie. Chinezii fierbeau apă sărată, adăugând frunzele preparate, peste care adăugau o lingură de apă rece şi ceaiul era tocmai bun de savurat.

Şi în Japonia, tradiţia ceaiului este spectaculoasă. Aici, ceaiul era servit de gheişe, instruite special pentru acest ritual. Ele foloseau pudră de ceai, pe care o amestecau cu apă fierbinte până ce făcea spumă. Japonezii nu foloseau îndulcitori, ci "acompaniau" ceaiului cu prăjituri.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/RPC1b4O1tds" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>