Cazul copiilor morți din cauza sindromului hemolitic uremic a rămas și acum neelucidat. Nu se știe ce aliment a generat fenomenul care a atins proporții epidemice. S-a pus, atunci, problema, care ar fi fost capacitatea autorităților sanitare de a răspunde prompt. Un experiment neplăcut, trăit recent, arată că, practic, aceste mecanisme de control nu există. Da și dacă știi ce ți-a făcut rău, și reclami asta, sunt șanse minime să scoți produsul de la raft

Astfel, în data de 15 mai 2016 un reporter EVZ a achi ziționat o bucată de brânză telemea de vacă maturată de la un magazin din incinta Kaufland Drumul Taberei.

În aceeași seară a mâncat o bucată de brânză. La interval de trei ore a apărut și starea acută de vomă, vărsături, secondate de frisoane. Episodul a durat circa trei ore. S-a gândit că ar fi prea grav ca produsul să rămână la raft. Mai ales că, dacă cineva mai fragil, cum ar fi un copil, ar fi mâncat, era posibil ca reacția să fie și mai gravă.

500 de lei, analiza unei bucăți de brânză

Pentru a dovedi că brânza era alimentul cu probleme (deși era sigur de asta, întrucât repetase „experimentul” la interval de două zile, cu același efect), avea nevoie de un buletin de analize, de la un laborator acreditat, după cum a aflat de la un specialist în protecția consumatorilor. Ca urmare, s-a adresat „celui mai acreditat” laborator din Capitală, din subordinea Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Laboratorul Sanitar Veterinar amplasat pe strada Ilioara. La telefon (unde trebuie să insiști infinit) un microbiolog i-a comunicat că are nevoie de 5 bucăți a câte 250 de grame din care laboranții să preleveze probe pentru a vedea dacă a fost vorba de salmonella, E-coli etc. etc.

Și-a dat seama că e aproape un capăt de drum, în special din cauza barierei costului: peste 500 de lei, prețul analizelor.

I s-a comunicat însă că poate face o sesizare și, atunci, echipa de inspectori va merge la magazin și va face toate cercetările. Ceea ce a și făcut.

DSV a mirosit brânza și a decis că este în ordine

Răspunsul venit de la inspectori a fost incredibil. După 10 zile i s-a comunicat că magazinul și produsul au fost identificate, că actele de proveniență erau în ordine, de parcă sesizarea era făcută în cazul unui produs suspect de fraudă. Legat strict de solicitare, i s-a răspuns că bucata de brânză avea caracterisitici senzoriale (!) normale, dar s-a găsit o problemă la etichetare.

Atunci când un produs alimentar vă provoacă greață sau alte reacții neplăcute, este bine să obțineți un certificat medical, alertând în același timp ANPC

Contrariat de analizele „ample” cu care DSV București a răspuns sesizării, a sunat la laborator. „Miați spus că, în mod normal, se iau probe de la cinci bucăți de brânză, se fac analize pentru salmonella, e-coli? Ce înseamnă că era un produs cu caracteristici senzoriale normale?”. Doctorul în cauză i-a explicat că era vorba de miros, de gust – desigur, câteva grame, care nu pot provoca o stare de rău. Însă, nicio analiză de laborator. S-a scuzat spunând că nu știa multe detalii deoarece „colegii din față” erau cei care merg în control și iau probele, dar a recunoscut că, în mod normal, trebuia luate probe pentru analize.

După o jumătate de oră l-a asigurat pe reporter, care fusese rugat să revină, că inspectorii au plecat să ia probe. De atunci, niciun alt răspuns. Oricum, trecuseră deja 15 zile de când fusese cumpărată bucata de brânză, iar magazinul știa deja că este ceva în neregulă. Ce șanse erau să mai fi ținut brânza la raft? Între altele, trebuie spus că principala activitate a laboratorului în cauză este de a aviza spațiile comerciale și produsele alimentare puse spre vânzare, furnizând analize contra-cost. Nu este exclus ca personalul DSV să se simtă mai apropiat de clientela care-i asigură cea mai mare parte din dever decât de un client obișnuit.

Ce șanse ai să scoți de la raft o bombă alimentară

De la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului am aflat care ar fi fost procedura normală, dar nici aceasta cu șanse 100% de reușită, din cauza „promptitudinii” echipelor de control. Paradigma problemei este amplă, desigur.

Pe de o parte, orice client poate cere un control la o societate comercială fără să aibă nevoie de un motiv, iar la un moment dat o echipă de inspectori va porni în inspecție.

A doua variantă acoperă cazul de față. Când bănuiești că un anumit aliment ți-a făcut rău, chiar atunci când ai criza, indicat este să mergi la spital, unde, eventual, dacă este o criză secondată de vărsături se pot prelua probe și elibera un certificat medical. Concomitent suni, însă, la ANPC, iar de acolo, „dacă este disponbilă”, o echipă de inspectori pleacă în control. Dacă se acționează rapid, sunt cele mai multe șanse să se găsească și produsul în cauză la raft.

În acest caz, dacă analiza confirmă că produsul este infestat, amenzile sunt „uriașe”, ne-au asigurat cei de la ANPC.