Jean-Jacques Charbonnier a scris deja şase cărţi despre cazurile de „experienţă a morţii iminente” – EMI – (viaţă ulterioară celei pământene) pe care le-a urmărit. Citat de publicaţia elveţiană Arcinfo.ch, medicul anestezist-reanimator din Toulouse descrie situaţiile în care au fost implicaţi propriii săi pacienţi şi care l-au convins că există o conştientizare perfect funcţională a individului chiar şi în momentul în care inima şi creierul i s-au oprit din funcţionare.

Sala de operaţie, graniţa dintre vieţi

În discuţia cu ziariştii, medicul aminteşte despre multe experienţe pe care le-a trăit atunci când pacienţii operaţi au ieşit din starea de anestezie.

„Am constatat că, deşi electroencefalograma era nulă, la trezire au putut descrie cu lux de amănunte activitatea din sala de operaţii în perioada în care s-au aflat în inactivitate cerebrală. Mai mult, mi-au relatat cum au putut vedea ce se întâmplă în jurul lor, precum şi ceea ce s-a întâmplat dincolo de pereţii sălii de operaţii, chiar şi despre situaţii care au avut loc la kilometri distanţă de spital, petrecute exact în clipele în care ei se aflau în moarte cerebrală”, descrie anestezistul-reanimator viziunile subiecţilor.

Aceste poveşti se regăsesc în ultima carte a lui Jean-Jacques Charbonnier intitulată „Dovezile ştiinţifice ale unei vieţi de după viaţă”.

Gândirea materialistă, dată peste cap

Pe lângă experienţele proprii, autorul dă exemple şi despre cazurile de EMI studiate de confraţi. Pe 15 septembrie 2001, o prestigioasă revistă ştiinţifică medicală din Anglia, „The Lancet”, a publicat un asemenea caz foarte bine documentat, al unei femei care a fost operată de un anevrism cerebral. Pentru o asemenea intervenţie chirurgicală, creierul trebuie răcit până la o temperatură de 15,5 grade C, iar circulaţia cerebrală este oprită mai mult de o oră şi jumătate.

„Practic, nu mai era posibilă nicio funcţionare neuronală şi cerebrală. Electroencefalograma era nulă. Cu toate acestea, pacienta a putut descrie pe urmă cum a avut loc intervenţia, instrumentele utilizate şi chiar şi conversaţia dintre chirurg şi cardiologul care îl asista. Toate detaliile sunt consemnate în caietul blocului operator. Cu aceste argumente, gândirea materialistă este dată peste cap”, precizează Charbonnier. „Cea mai mare enigmă a vieţii este să ştim ce se află dincolo de moarte”, spune anestezistul pasionat de EMI.

PERSEVERENŢĂ

Studiu de un sfert de secol

Întrebat de jurnaliştii elveţieni despre perioada de început a studiilor sale paranormale, Jean-Jacques Charbonnier (foto) le-a vorbit despre o experienţă bizară pe care a trăit-o chiar el, cu mut timp în urmă.

„Acum 25 de ani, în timp ce eram de gardă la serviciul de urgenţe, am primit victima unui accident de cxirculaţie – un tânăr grav rănit, care fusese prins între fiarele maşinii sale. Din cauza lipsei de experienţă şi a emoţiilor, nu am reuşit nici măcar să-i pun perfuzie. A murit sub ochii mei. Dar în acele momente am simţi o prezenţă vioaie, veselă, care ieşea din corpul tânărului”, îşi aminteşte anestezistul despre prima sa experienţă paranormală cu EMI. De atunci, a avut ocazia să urmărească sute de asemenea cazuri, expuse pe larg în cele şase cărţi publicate.