Editura Evenimentul si Capital

Excusez-moi! Istoriile lui Alex Ștefănescu

Autor: | | 0 Comentarii | 1344 Vizualizari

În 1991 am fost pentru prima (și pentru ultima) oară în viață la Paris, cu un autobuz de ocazie. Autobuzul (care era chiar autobuz, nu autocar), ponosit și deșălat, transporta elevi români, însoțiți de profesorii lor, la un concurs de ortografie franceză organizat de primăria din Paris.

Pe autostrada Strasbourg–Paris autobuzului i-a sărit o roată (din spate-stânga) și, pentru că delegația română nu dispunea de bani pentru reparații, șoferul a tăiat, din pădurea alăturată, o creangă groasă cu care a înlocuit roata (așa cum făceau pe vremuri țăranii cu roțile de la căruțe). Frunzișul bogat care mătura asfaltul îi stupefia pe șoferii angajați în depășirea noastră și mai-mai să-i facă să se tamponeze între ei.

Dar altceva vreau să povestesc. La Paris m-am plimbat mult pe jos, atent la viața străzii. Nu aveam decât 100 de franci în buzunar pentru o săptămână (aproximativ 10 dolari). Noroc că m-a găzduit Matei Vișniec în garsoniera lui din Cité Universitaire și că Monica Lovinescu, realizatoarea emisiunii „Teze și antiteze la Paris” pentru postul de radio „Europa liberă”, m-a plătit cu 500 de franci, pe loc, după ce a înregistrat un interviu cu mine.

Mă plimbam prin Paris, singur și melancolic, și vizitam tot ce se putea vizita. La un moment dat, dus de un șuvoi de oameni și încurajat de un afiș pe care se menționa că intrarea este liberă, am ajuns pe un stadion mic (dar surprinzător de mare, pentru zona centrală a metropolei în care se afla). Se sărbătorea acolo împlinirea a nu știu câți ani de la înființarea jandarmeriei franceze. Am luat loc în tribună, alături de câteva mii de alți oameni, foarte diferiți între ei, femei și bărbați, bătrâni și copii, albi, negri și asiatici. Predominau numeric bărbații îmbrăcați în uniforme miltare pompoase, cu fireturi și decorații.

În arenă, jandarmii făceau demonstrații de virtuozi tate polițienească: călare pe cai atent țesălați, cu cozi împletite, sau pe motociclete sofisticate executau acrobații spectaculoase, urmărite cu un murmur de admirație de toți cei prezenți. O tânără așezată în stânga mea rămânea însă tăcută și avea un zâmbet trist. Bărbatul aflat pe scaunul următor, corpolent, cu un început de chelie, încerca mereu s-o antreneze și pe ea în frenezia generală, dar nu reușea. În zadar îi dădea câtea o palmă de încurajare în spate, în zadar îi cuprindea un genunchi în mâinile lui butucănoase și îl zgâlția. Ea zâmbea din politețe și rămânea cu gândurile ei.

Din acel moment n-am mai fost atent decât la ea. Le cer scuze acum, cu întârziere, jandarmilor francezi care se întreceau pe ei înșiși în demonstrarea aptitudinilor de jandarmi și pe care i-am ignorat timp de două ore, dar ceea ce se întâmpla în sufletul tinerei femei de lângă mine mi s-a părut mai demn de atenție. Din gesturi și frânturi de discuție, din expresii ale fețelor și intonația cu care erau pronunțate cuvintele am reconstituit o dramă.

Tânăra, pe nume Juliette, era însoțită nu numai de bărbatul impetuos și grosolan, Paul, care îi era unchi, ci și de tatăl și mama ei. Tatăl era așezat imediat după Paul, iar mama, cea mai îndepărtată de mine, dincolo de cei doi bărbați. O întreagă familie venise, din curiozitate și din dorință de amuzament, pe stadion.

BREAKING NEWS! Decizie in cazul lui Dumitru Dragomir!

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI