Ion Cristoiu a scris încă din februarie '90 că a fost vorba de o lovitură de stat și nu de o Revoluție. Însă multora încă le vine greu să creadă că am fost manipulați și trași pe sfoară într-un moment atât de important al istoriei recente.

Ion Cristoiu a reconstituit momentele cheie ale căderii lui Ceaușescu. Potrivit acestuia, în înlăturarea dictatorului au fost implicate mai multe așa zise grupări, fiecare dintre ele conduse de câte un reprezentant ca Petre Roman, care a devenit premier, Iliescu și Mazilu, cel din urmă preluând funcția de prim-vicepreședinte FSN.

„Căderea lui Ceaușescu a fost opera mai multora, printre care și a grupării interne Iulian Vlad și cred că era și Gușă. Toți voiau să cadă Ceaușescu. Erau diferite grupări. Din nenorocire, gruparea Vlad, care a vrut să-l pună pe Verdeț, n-a ținut cont de un lucru - televiziunea. Adevărații conspiratori s-au dus la televiziune.

(...) Aveau nevoie de mitizare. Fiecare din ei. L-au dus la Alexandria și pe la ora 2 l-au adus acasă, în București. Tot securitatea! S-a dus și a luat de acasă proclamația, pe care a citit-o în balcon. Astea au fost cele 3 grupări. Aici își împart funcțiile. Petre Roman devine premier, Iliescu devine președinte și Mazilu devine prim vicepreședinte al FSN. Odată încheiat obiectivul, începe războiul. Pe 12 ianuarie, Mazilu vrea să ia puterea”, a spus Ion Cristoiu.

Ceaușescu, victima spaimei celor care trebuiau să-i spună adevărul

Cristoiu a continuat prin a crea un paralelism între Ceaușescu și Iohannis, explicând că România are o tradiție a slugărniciei, însă în cazul lui Ceaușescu exista o mare diferență, și anume a faptului că, în general, dictatorilor nu le plăcea să primească vești proaste, iar rezultatul acestui fapt era minimalizarea situațiilor, ceea ce i-a și semnat sentința și a constituit, totodată, factorul surpriză pentru Ceaușescu.

„Am scris 100 de pagini despre următoarea temă - Ceaușescu încearcă să treacă de la soluția militară la cea politică. El este foarte interesant, pentru că dacă studiem cum s-a prăbușit Nicolae Ceaușescu am face un manual pentru politicienii de acum. El a fost victima spaimei ălora de a-i spune adevărul. Ajunsese într-un asemenea hal de înconjurare de slugi, ca Iohannis. Niciun alt președinte nu a avut atâția yesmeni în jur și proști!

O problemă care era la el, la oricare dictator, nu voia să-i dai vești proaste. Și căutai să minimalizezi. Era o obișnuință. La Timișoara, el a neglijat. N-a avut niciun moment imaginea că acolo e scânteia. Când vine din Iran, el vrea să treacă de la soluția militară la soluția politică. Ce însemna soluția politică? Să organizeze mitinguri, ăsta este doar unul. Și a zis ,,bă, retragerea a fost ordonată de el”. A zis că nu mai merge soluția militară. Este foarte interesant că la teleconferința din 20, îl întreabă Moga de la Cluj ,,putem să facem stare de urgență?”(n.r. - numită atunci stare de necesitate). Și Ceaușescu spune ,,n-ai înțeles nimic”. El credea că acel miting e real. El nu mai avea conștiința că mitingurile erau organizate.

„România are această tradiție a slugărniciei băloase”

„În momentul în care intri în globul de sticlă, depinde de cine te înconjori. România are această tradiție a slugărniciei băloase. Am scris un eseu și l-am publicat despre ,,Cum l-a înlăturat Cuza pe Kogălniceanu că era gelos pe el”. Kogălniceanu era premier, începuse să câștige. Și Cuza a zis ,,aha, crește, e vedetă”. La Ceaușescu a mai fost ceva. Pe 17 decembrie, m-a uimit un lucru. Este fascinantă căderea lui! În primul rând, el adună conducerea României, premier, vicepremier, secretar.

Un moment el nu-i întreabă ce părere au. Ei convoacă tot comitetul ca să le frece ridichea lui Vlad și lui Milea. L-am întrebat pe Ioan Toma, primul secretar de la UTC, de ce nu a ridicat nimeni mâna? În deschidere el zice despre Timișoara, dar cei doi, Vlad și Milea nu au rezolvat ce le-am zis eu. El nu face o ședință să-i întrebe. Și el a spus ,,eram toți convinși că el are soluția”. Al doilea lucru, ce se manifestă și acum în acest regim, cunoscutul ,,da, da românesc” și nu faci. Tu zici ,,să facem, să dregem, de mâine nu mai ieșim din case”. Și eu ies”, a mai spus jurnalistul.

„Există o mare legendă pe care am demontat-o de atunci”

Ion Cristoiu, care la acea vreme făcea editoriale la Scînteia, a povestit cum, în acel interval de timp, începând cu 15 decembrie, când începuseră tulburările la Timișoara, în presă nu exista nici măcar un rând sau un titlu în afară de o aluzie la cazul evacuării lui Tocheș. La întrebarea lui Robert Turcescu, dacă în cazul în care ar fi apărut știri și comentarii s-ar fi detensionat situația,  jurnalistul a afirmat cu convingere că da.

„Până la 20 seara, oficial în România nu era nimic! Pe 20 seara, vine și are un mesaj către națiune. Dvs, dacă erați cetățean român, nu ascultați Europa. Ce s-a întâmplat? După 15 sau 16, când au devastat - fiind faza ,,spargerea geamurilor”. Ei au filmat. A fost o casetă și Ceaușescu a luat-o cu el în Iran. Dacă pornea o campanie, se mai detensiona. În momentul în care el a apărut seara, nu l-a crezut nimeni. Deja opinia publică era lucrată de dimineață până seara.

Iliescu, directorul ed. Tehnice, vine la televizor, spune ca primul lui discurs de la ora 2 ,,am luat legătura cu Victor Stănculescu, mi-a raportat că a întors o coloană de la Pitești și că la Sibiu e ceva”. Conducătorul româniei era Victor Stănculescu, ministrul Apărării. Dvs dacă erați Stănculescu ați fi zis ,,dar tu cine ești?” Ceva e în neregulă. La televiziune a fost o chestie foarte ciudată.

Directorul nu voia să-i lase pe demonstranți. Șeful obiectivelor de la Securitate i-a lăsat. A venit și a zis ,,bravo, veniți”. Există o mare legendă pe care am demontat-o de atunci. În noaptea spre 21 spre 22 s-a făcut în jurul CC. Tancuri, mitraliere. Poporul care a intrat acolo, nu a găsit acest inel. Poporul nu s-a lovit de mitraliere. Problema este că la ora 10 pe 22, Iulian Vlad ordonă și partea de la Onești se golește. Era liber când oamenii au venit” a povestit Ion Cristoiu la podcastul EvzPLay.