Rachetele lansate de gruparea paramilitară palestiniană islamistă continuă să lovească teritorii din Israel. Mor oameni. Sau sunt răniți. Aceia care scapă de raidurile armate, de proiectilele ucigașe lansate din gura țevilor armelor mânuite de atacatori de la zeci de kilometri distanță, trăiesc într-o tensiune greu de explicat.

Fiecare pas făcut pe stradă, acolo unde moartea vine din cer, poate fi și ultimul. Evenimentul zilei a stat de vorbă cu români care se află în mijlocul iadului israelian. Oameni ale căror vieți depind acum doar de viteza cu care reușesc să ajungă în buncărele din beton după ce sirenele dau startul într-o cursă a supraviețuirii.

O banală evacuare a declanșat iadul pe pământ. Hamas s-a ”lipit” de eveniment

De câteva zile, cerul Israelului este câmpul de luptă al rachetelor. Cele de interceptare ale israelienilor care încearcă să blocheze atacurile sutelor de proiectile ale grupării paramilitare palestinene Hamas. Dacă bombele nu ar cădea pe pământ, dacă nu ar semăna moarte și teroare, ai zice că Israelul întâmpină vreo sărbătoare cu focuri de artificii care se lipesc de înaltul cerului.

Dar, din păcate, acele focuri și explozii sunt semne ale unui conflict declanșat ca din senin, se spune, din cauza hotărârii unei instanțe de a evacua un apartament din partea de est a Ierusalimului. A fost, spun oamenii cu care am stat de vorbă, doar un pretext al grupării Hamas care s-a ”lipit” imediat de protestele care au urmat acelei evacuari, lupte de stradă cu poliția care au fost primul pas spre bombardamentele de azi.

Revolte, bătăi de stradă, bombardamente

”Evacuarea decisă de tribunal a fost  motivul perfect, pretextul pentru a acționa, pentru a obține cumva un loc pe scena politică a Palestinei, unde Hamas se vrea a fi o forță. Acel incident imobiliar banal a fost văzut de ei ca o oportunitate. Așa, de la revolte, de la bătăi de stradă între populația arabă din estul Ierusalimului și poliție s-a ajuns la bombardamente”, povestește Marcel Leibovitz, președinte al comunității evreilor de origine română din Ierusalim.

În Israel, viața a devenit peste noapte, una extrem de periculoasă. La intervale de timp pe care nimeni nu le poate aproxima, peste țară cad proiectile trase de la zeci de kilometri distanță din lansatoare. Rachetele sunt și de ultimă generație motiv pentru care pot fi ghidate cu precizie spre ținte. Adică spre orice oraș din Israel pe care Hamas vrea să-l lovească.

”Asa a fost și așa va fi mereu..Pacea e departe...”

”Rachetele pot fi ghidate, pot fi programate către orice țintă, către orice oraș din Israel, pentru a face distrugeri cât mai mari. Doar o rachetă din zece ajunge să lovească ținta deoarece ecipamentele de interceptare ale armatei le doboară în aer. Unde cade, însă, proiectilul face distrugeri. Se trage din zori și până seara, fără un program anume.

Dar oamenii sunt obișnuiți. Se duc la lucru între două bombardamente. Nu se tem atât de tare pentru ei, cât pentru copiii lor pe care îi țin mai mult în case. Majoritatea școlilor au fost închise Acum, viața nu e ușoară aici, în Israel...Trăim cu un picior în casă și cu unul în adăpostul antiaerian. Dar înfruntăm pericolul cu curaj. Asa a fost și așa va fi mereu..Pacea e departe...”, a  mai spus Leibovitz care, din anii ‘80, locuiește la Ierusalim.

Buncărele, cele mai sigure locuri de pe teritoriul Israelului

Starea de asediu în care israelienii au trăit de-a lungul timpului i-a obligat să găsească metode cât mai sigure de a face față atacurilor aeriene. De aceea, din 1992 încoace, fiecare clădire care este ridicată trebuie să aibă în proiect propriul adăpost antiaerian. Un buncăr particular din beton. Ridici o casă cu două camere, una trebuie să fie buncăr. Până și marile magazine au astfel de adăposturi, însă acolo este vorba de camere de refugiu colective în care populația se retrage cât mai repede la auzul sunetelor sirenelor care anunță strident că, de undeva, un proiectil ucigaș a plecat spre Israel.

Acum, acele buncăre sunt cele mai sigure locuri de pe teritoriul Israelului. De cum sunetele sirenelor sfâșie aerul, israelienii au la dispoziție maximum două minute pentru a se retrage într-un asftel de adăpost. Fie în cel privat, de casă, fie în cel comun, care poate să fie și la mall. Oriunde. Există situații când racheta poate cădea în 15 secunde peste zona critică vizată de atacul aerian, dacă lansarea se face de aproape.

”Dacă Israelul își pune mintea, în câteva ore îi cucerim, dar Israelul nu vrea asta”

”Am scăpat de era covid, am fost printre primii din lume care am ridicat restricțiile și acum am intrat direct în război. Ne-am întors la rachete și la război...Când se trage asupra unei localități, sună alarmele, se știe de unde vin rachetele. Din acel moment ai la dispoziție de la 15 secunde la un minut sau cel mult două, să te adăpostești în buncăr. De exemplu, la Ierusalim și Tel Aviv, timpul până la căderea rachetei, până la impact, este estimat la două minute. În Askelon, doar la un minut. Până acum, au tras peste 1.000 de rachete, din care doar 100 au lovit Israelul. Dar majoritatea au căzut în spații verzi și pe mare. Unele au lovit și orașe și au fpcut vicitme, morți și răniți.

De aceea, grădinițele și școlile au fost închise de ieri, pentru a proteja copiii. Lumea merge la serviciu, dar când sună alarma intră în buncăr. Când pericolul a trecut, lumea își reia activitatea normal. Totul e deschis. Viața merge înainte...Noi (n.r. Israelul) le dăm apă și electricitate și ei (n.r Hamas) ne dau rachete. Ne dau moarte. Dacă Israelul își pune mintea, în cîteva ore îi cucerim, dar Israelul nu vrea asta.”, ne-a spus și Herman Berkovits, medicul cu origini românești al premierului Beniamin Netanyahu