Dialogul înfiripat cu Florin Mihăilescu și Vasile „Vivi” Drăgan (doi dintre cei mai respectați oameni din lumea cinematografiei noastre) pe tema filmului românesc merge astăzi mai departe. Dacă în prima parte am vorbit despre amintirile legate de regretatul regizor Alexandru Tatos și mentalitatea studentului din prezent, astăzi vom rememora istorioare de la granița subțire a comunismului cu democrația. Una, consumată cu doar o lună înainte de izbucnirea Revoluției de la 1989, este savuroasă.

Are cuvântul Vivi Drăgan: „Țin minte că ne-am adunat la Sandu Tatos acasă, să facem o scrisoare de protest. A fost ideea lui Mircea Daneliuc, «Fiara Daneliuc». Mi-era o frică! Simțeam că fac și eu ceva important, dar ceva care s-ar fi putut sfârși prost. Eh, am adresat această scrisoare lui Dăscălescu (n.m. - Constantin Dăscălescu, prim-ministrul României comuniste din 1982 până la căderea regimului)”.

Și-au mai rămas doar trei...

Și?

„Și nu ne-a răspuns nimeni - continuă Vivi Drăgan. Așa că am mai redactat un răvaș. De data aceasta vizam să fie citit la cel de-al XIV-lea Congres PCR. Era, deci, în noiembrie 1989. Scriam acolo cât de prost sunt gestionați banii cinematografiei românești, cum sunt risipiți banii poporului. Eram destul de comici, dar să știți că mesajul era bine împachetat”.

Ce s-a întâmplat?

„Am fost convocați toți semnatarii scrisorii la Comitetul Central. Doar eu, Vivi Drăgan și Victor Rebengiuc ne-am prezentat însă. Pe rând”, mă elucidează profesorul Florin Mihăilescu.

„Am fost niște tâmpiți!”

Urmarea?

„Am avut noroc, pentru că la doar câteva zile a venit Revoluția. Păi, eu m-am prezentat la Comitetul Central pe 9 decembrie”, își amintește Vivi Drăgan, omul responsabil cu imaginea atât pentru „Moromeții”, cât și pentru Moromeții II.

„Adevărul e că nu ne-am potolit nici după ’89. În 1990 am făcut greva foamei. Ceream, în democrație de data aceasta, să se facă dreptate cinematografiei. Am fost niște naivi, chiar niște tâmpiți aș putea spune acum”, se amuză Florin Mihăilescu.

Salarii de frizer

Ce solicitau regizorii, directorii de fotografie, actorii? „Aveam niște salarii echivalente cu ale lucrătorilor de la aprozar, cu ale frizerilor. Dar nu era doar asta”, explică Vivi Drăgan.

Pentru povestea completă din cadrul acestui dialog electrizant, dați, vă rog, click pe Evz TV.

Zilele următoare vă puteți delecta cu un alt episod spumos al interviului cu Florin Mihăilescu și Vasile Vivi Drăgan. Tot aici, pe Evz TV, via evz.ro.