Oameni sacrificați. Pentru ca partidele să-și pună „piloșii” în funcții publice.  Simona Iancu este o tânără care are cu adevărat calităţi de manager. Mai întâi le-a exersat ca ospătăriţă, manageriind într-un bar dusul tăvii cu băuturi de la bar la masă clienţilor. Apoi a promovat şi şi-a transferat calităţile de manager la o cafenea.

Isprăvind cu pregătirea în alimentaţia publică, a manageriat unghiile doamnelor din Iaşi, în calitate de manichiuristă. După ce a căpătat atât de multă experienţă în manageriat, a decis că a sosit momentul să intre în administraţia publică.

Nu știm cine a învățat-o, cine a ajutat-o, dar a fost angajată la Primăria Vatra Moldoviţei. În numai 3 zile a constatat că primăria din mica localitate moldavă este prea puţin pentru experienţa ei în ale manageriatului şi şi-a trimis CV-ul la Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad. Cu aşa CV, desigur că a fost angajată pe loc.

Începutul acestei cariere de succes în management a Simonei Iancu, ascunde de fapt un adevăr amar. Adevăr care, în multe cazuri, pune în pericol viaţa românilor. Anume, politizarea oricărei funcţii sau post de la stat.

Pe vremea lui Ceauşescu, dacă erai rudă, fie şi foarte îndepărtată cu dictatorul, sau doar erai originar din Scorniceşti, gata! Erai bun de şef, indiferent dacă aveai sau nu legătură cu domeniul pe care îl conduceai. Trebuia să mai fii doar membru de partid şi deodată, deveneai peste noapte, „bun organizator”, deşi habar nu aveai despre domeniul pe care trebuia să-l organizezi.

Astăzi, la 30 de ani de la Revoluţie, nu s-a schimbat nimic.

A rămas condiţia să fii membru de partid. PNL sau USR. Doar „bunul organizator” de altă dată, s-a transformat acum în „bun manager”.

Cariera de succes a tinerei, care spune că a terminat Facultatea de Chimie, începe după o schemă clasică. Ea se aplică în toată ţara, în aparatul de stat, până la ultimul funcţionar.

Din păcate, aşa cum am arătat la început, această schemă se aplică şi în domenii de care depinde viaţa românilor. Domenii în care pot apărea în orice secundă situaţii neprevăzute extrem de periculoase, iar specialiştii, în cunoştinţă de cauză, trebuie să ia măsuri rapide pentru limitarea dezastrului.

Oameni sacrificați. Pentru ca partidele să-și pună „piloșii” în funcții publice

Tânăra Simona Iancu nu are habar de noţinuni elementare în domeniul în care tocmai a început să lucreze. Nu ştie cum se calculează debitul unei ape. Nu ştie nici măcar care-i malul stâng şi care-i malul drept. Bine că nu au existat astfel de manageri, care nu ştiau care-i stânga şi care-i dreapta şi pe vremea când Grigore Antipa a pornit să regularizeze cursul Dunării. Că acum curgea Dunărea invers, de la Deltă către Germania.

Zona unde Simona Iancu ar trebui să dea alarma în cazul unor eventuale pericole de inundaţii este una unde au avut loc multe astfel de dezastre. Râul Siret este unul extrem de periculos. Aproape în fiecare primăvară, provoacă inundaţii.

De afluenţii de pe partea lui stângă, trebuie să se ocupe Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad. Adică întreprinderea la al cărui dispecerat lucrază tânăra cu aptitudini de manager. Cum să răspundă ea de partea stângă a râului, când ea nu ştie care-i stânga şi care-i dreapta?

Cel care a descoperit că Simona Iancu nu are nicio treabă cu meseria de hidrolog, inginerul Gabriel Mustaţă, directorul tehnic al ABA-Prut Bârlad, a fost până la urmă el luat de apă. Adică a fost dat afară de către directorul numit politic, Petru Avram, membru PNL, pe motiv că a timorat-o pe tânără. Acest Petru Avram, se autocaracterizează faţă de subalterni: „un animal politic care va ajunge cel puţin ministru”. Nu ştie să calculeze aria triunghiului. Atunci cum să nu fie bun de ministru? Pe criteriul meritocraţiei, desigur.

Gabriel Mustaţă a fost luat de apă cu post cu tot, pentru că nu a sesizat un lucru. Simona managera avea încă de la începutul carierei de ospătăriţă legătură cu apele. Nu există expresia: „Curge băutura valuri, valuri”? Aşa şi cu viitura. Vine valuri, valuri.

Legea care favorizează meritocraţia de partid şi de stat. Oameni sacrificați

Pandemia a venit ca o mană cerească pentru politizarea tuturor posturilor de la stat. Aşa a apărut Legea 55/2020, care a limitat drastic concursurile pentru posturile contractuale vacante şi, implicit, angajările. Acum, angajările nu se mai fac prin concurs, ci direct, în anumite condiţii, doar de administraţiile locale şi judeţene. Aşa ajung coafezele şi ospătăriţele să lucraze câteva zile pe la primării, ca să poată apoi fi implementate acolo unde merită cu adevărat. În posturi bine plătite, unde habar nu au ce trebuie să facă. Mai mult, legea permite şi detaşările, cu precizarea că ele trebuie să înceteze în termen de 30 de zile de la ridicarea stării de alertă. Legea se referă la aceste detaşări ca “măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns” la efectele pandemiei.

Oameni sacrificați. Soare are un loc sub soare în orice condiţii

V-am semnalat în evz.ro cazul de la Casa de Pensii a Sectorului 1, unde din cauza unei manevre de partid şi de stat, mai bine de 1.600 de oameni au rămas cu dosarele de pensionare nelucrate. Emanuel Soare a dat concurs, pe care l-a şi luat în condiţii dubioase, pentru a lucra la menţionata casă de pensii, chiar la secţia „Alcătuirea dosarelor”.

Dar nu soarta pensionarilor îl durea pe Soare. Casa de pensii era doar o haltă, ca şi în cazul Simonei managera, primăria din Vatra Moldoviţei. Trebuia, fie şi numai pentru o zi, să fie funcţionar public, pentru ca mai apoi, prin bunăvoinţa partidului, să ajungă prefect de Argeş. Şi a ajuns. Iar locul lăsat la Casa de Pensii Sector 1 a rămas blocat, fără putinţa de a se mai angaja cineva pe el. Până nu revine domnul Soare.

Acum, prefecţii nu mai sunt funcţionari publici. Am întrebat la Casa de Pensii București dacă mai este blocat postul pentru domnul Soare. Ni s-a răspuns că Hotărârea de Guvern nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial și nu se știe decât că încă oprează vechea lege. Am fost trimişi la Casa de Pensii Sector 1, să întrebăm și acolo. Răspunsul este DA, postul e încă blocat pentru prefectul de Argeș, Emanuel Soare.

Aşadar, meritocraţia nu înseamnă doar legi care să permită unor habarnişti, să ocupe posturi cheie, fără să aibă nicio pregătire în domeniu, de care poate depinde viaţa unor oameni. Ci şi blocarea unor posturi pentru un singur om, să aibă unde să se adăpostească în caz că ar veni vremuri grele.