Exclusiv. De ce au fost eliminați turnătorii anonimi. Schimbările care i-au enervat pe politicienii USR și pe Laura Kovesi

Exclusiv. De ce au fost eliminați turnătorii anonimi. Schimbările care i-au enervat pe politicienii USR și pe Laura Kovesi Sursa: LCVA | Dreamstime.com

Exclusiv. De ce au fost eliminați turnătorii anonimi. Schimbările care i-au enervat pe politicienii USR și pe Laura Kovesi

Șefa Parchetului European Laura Kovesi și-a exprimat nemulțumirea față de Legea avertizorilor de integritate printr-un comunicat dur, transmis ieri la București. Spunea că ar putea cere blocarea banilor europeni către Romania.

Ce este acestă lege și care ar fi obiecțiile.

Legea avertizorilor de integritate a fost adoptată de Camera Deputaților în urmă cu două zile, pe 29 iunie. Ea reprezintă o cerință de la Bruxelles și trebuie să transpună directiva UE din 2021.

A trecut cu 216 voturi pentru (PSD, PNL, UDMR, AUR și minorități) din cele 280 valabil aprobate. 55 de deputați au fost împotrivă (USR și 13 neafiliați), iar 8 s-au abținut.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ce sunt avertizorii de integritate?

În accepțiunea românilor, ei sunt denunțătorii dintr-un situație juridică, sau „turnătorii”. În accepțiunea legiuitorilor, avertizorii de integritate sunt acele persoane care își exprimă cu curaj nemulțumiri intervenite la locul de muncă, care refuză să execute ordine ilegale, iar ca urmare sunt supuși represaliilor.

„Avertizarea de integritate vine să „ridice capacul de pe oală” şi să facă o deschidere a sistemului față de public prin înfrângerea „legii tăcerii”. (…) Legea avertizorilor completează în mod firesc, sistemul reglementarilor din domeniu, alături de Legea Nr. 682/2002 privind protecția martorilor, extinzând prevederile și în afara cadrului judiciar și adaptând protecția la specificul administrației publice”, se arată într-un raport al Asociației Române pentru Transparență - Transparency International - Romania.

Așadar, denunțătorii și martorii protejați sunt insuficient apărați de legea votată în Camera Deputaților în accepțiunea procurorului european Kovesi. În comunicatul său, șefa Parchetului European scrie că fără ajutorul avertizorilor/denunțătorilor se limitează detectarea/descoperirea și prin urmare procurorii nu vor mai avea ce urmări penal.

Care sunt elementele criticate în această lege

Au fost mai multe obiecții la forma Legii averitizorlor, iar ele au venit, majoritatea, din partea politicienilor USR, care nu a votat-o.

Legea a suferit modificări majore față de proiectul cu care Ministerul Justiției venise în Parlament. România este în procedură de infringement de la începutul lunii iunie pentru că nu transpusese directiva într-un timp rezonabil, punctează site-ul Europa liberă.

Obiecțiile venite din partea USR și ale unor ONG-uri sunt destul de multe, după cum am aflat din surse proprii. Ele au fost și motivate în Parlament. Motivările le citiți între paranteze.

  • S-a eliminat prezumția bunei credințe a avertizorului;
  • Raportările avertizorilor trebuie distruse obligatoriu după doi ani de zile.

(Directiva nu da un termen precis. Art. 18, alin 1 din Directiva „Evidenţa raportărilor: (1) Statele membre se asigură că entităţile juridice din sectorul privat și din sectorul public și autorităţile competente păstrează evidenţa tuturor raportărilor primite, cu respectarea cerinţelor privind confidenţialitatea prevăzute la articolul 16. Raportările nu se păstrează pentru o perioadă mai lungă decât este necesar și proporţional pentru respectarea cerinţelor impuse prin prezenta directivă sau altor cerinţe impuse prin dreptul Uniunii sau dreptul intern.”

În textul Senatului erau 5 ani, în textul Camerei au devenit 2 ani. Totodata s-a adăugat „După expirarea perioadei de păstrare de 2 ani, acestea se distrug, indiferent de suportul pe care sunt păstrate”

  • Avertizorii au dreptul de a divulga public informațiile privind încălcarea legii doar după trei luni de zile și doar dacă au raportat intern în prealabil.

(Art 19, alin 2 prevede: „în termen de minimum 3 luni de la data raportării interne sau externe”. Directiva nu prevede un termen pentru divulgarile publice.

  • Mecanismul de raportare intern a devenit inaplicabil la nivelul localităților mici.

(Se aplică doar pentru  localitățile sub 10.000 locuitori. Dar Directiva precizeaza: Art.8, alin.9: „Alineatul (1) se aplică tuturor entităţilor juridice din sectorul public, inclusiv entităţilor deţinute sau controlate de astfel de entităţi. Statele membre pot excepta de la obligaţia menţionată la alineatul (1) municipalităţile cu mai puţin de 10 000 de locuitori sau cu mai puţin de 50 de lucrători ori alte entităţi menţionate în primul paragraf din prezentul alineat cu mai puţin de 50 de lucrători.”

  • S-a eliminat raportarea anonimă

(Da, prin amendamentul depus, reclamațiile vor trebui să conțină neapărat numele și datele de contact ale acestuia, fiind eliminat paragraful din lege care menționa faptul că vor fi analizate și cele care nu conțin aceste date, dar care conțin suficiente informații privind încălcarea legii, dar art 6 alin 2 din directiva spune: „(2) Fără a aduce atingere obligaţiilor existente de a furniza raportări anonime în temeiul dreptului Uniunii, prezenta directivă nu afectează competenţa statelor membre de a decide dacă entităţile juridice din sectorul privat sau din sectorul public și autorităţile competente sunt obligate să accepte raportări anonime privind încălcări și să întreprindă acţiuni subsecvente acestora.”

  • Au fost reduse mult amenzile pentru cei care persecută avertizorii.

(Nu s-au redus – au ramas în forma votată de Senat).

  • Exceptarea de la obligațiile privind realizarea de canale interne de raportare a firmelor care desfășoară activități în domenii-cheie, dar au mai puțin de 50 de angajați.

(Directiva spune ca   statele membre pot impune entităţilor juridice din sectorul privat cu mai puţin de 50 de lucrători să instituie canale și proceduri interne de raportare. Mai este însă o precizare în  Directivă: (3) Alineatul (1) se aplică entităţilor juridice din sectorul privat care au cel puţin 50 de lucrători. (4) Pragul prevăzut la alineatul (3) nu se aplică entităţilor care se încadrează în domeniul de aplicare al actelor Uniunii menţionate în partea I.B și în partea II din anexă).

  • Eliminarea protecției avertizorului față de răspunderea pentru încălcarea confidențialității. Ca urmare, avertizorul poate fi hărțuit la locul de muncă pentru că a încălcat confidențialitatea. 

(Nu e posibil fiindcă art 8 din lege protejează. Art. 8 Obligaţia de a păstra confidenţialitatea - (1) Persoana desemnată să soluţioneze raportarea are obligaţia de a nu dezvălui identitatea avertizorului în interes public şi nici informaţiile care ar permite identificarea directă sau indirectă a acestuia, cu excepţia situaţiei în care are consimţământul expres al acestuia. Exista si exceptii, dar aceste sunt prevazute si in Directiva.

  • Răspunderea în instanță a avertizorului pentru încălcarea dreptului la imagine, a drepturilor de autor, a secretului profesional, a normelor de protecție a datelor și a secretelor comerciale, care s-ar putea petrece atunci când face o raportare.

(Aceasta forma de protecție din art 21, alin7 din Directivă, nu se regăsește și în lege).

  • Eliminarea posibilității ca instanța să dispună prin ordonanță președințială, chiar dacă nu există o judecată pe fond, suspendarea represaliilor asupra avertizorilor.

(Nu, aceasta posibilitate există în continuare în art. 23, alin 3.

  • Eliminarea obligației de publicare în presă, de către instituțiile care au abuzat avertizorii, pe propria cheltuială, a unui extras din hotărârea prin care a fost constatată dispunerea în mod nelegal a represaliilor împotriva avertizorilor.

(Se regăsește  în continuare în textul legii -  Art 23 alin. 6):

  • Eliminarea obligației de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale ori un reprezentant al salariaților la Comisia de disciplină atunci când este judecat un avertizor de integritate.

(Nu a fost eliminată. Aceasta prevedere este în continuare – art 26 din Lege).

  • Introducerea unei condiționalități a raportării: „încălcările legii raportate să fie adevărate și necesare la momentul raportării”. Prin această formulare vagă se descurajează avertizarea și se deschide posibilitatea ca avertizorii să fie hărțuiți în instanță. De asemenea, dacă o încălcare a legii este adevărată, prin urmare, ea trebuie să fie și necesar de semnalat.

(S-a introdus „și raportarea este necesară” autorii amendamentului considerand ca este în corelare cu art 21 alin 2 din Directivă: „cu condiţia să fi avut motive întemeiate să creadă că raportarea sau divulgarea publică unor astfel de informaţii a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări în temeiul prezentei directive”).