Românul Dorian Marin a făcut față războiului din Siria timp de șase ani, perioadă în care a trebuit să-și câștige existența.

În articolul publicat ieri de evz.ro, antrenorul descria episoade traumatizante trăite într-o țară marcată profund de conflagrație și extremism religios.

Însă, viața mergea înainte și Dorian Marin trebuia să-și asigure traiul de zi cu zi. După o experiență în fotbalul sirian, antrenorul a revenit în Africa. El mai lucrase pe pe „Continentul Negru” în Eritreea, Ghana și Uganda, așa că a decis să încerce noi aventuri.

„În 2014 antrenasem în Ghana, o echipă al cărei patron candidase la președinția țării și pierduse. Am fost suspendat 7 etape după ce am declarat mai mult decât trebuia în presa locală. La Apel mi-au mărit, mi-au dat 10 etape. Ghana e o pepinieră pentru fotbalul mare european, dar acolo lucrează cluburile mari de pe „Bătrânul Continent”, care au academii”, își amintește Marin.

În 2017, românul a primit o ofertă de la gruparea AFC Leopards și a plecat în Kenya. Realitățile fotbalului dintr-o țară cunoscută în sport doar datorită alergătorilor de cursă lungă l-au lovit din plin pe român. „Aveam un jucător, ne cam încurca. L-am dat afară. Pe altul l-a schimbat în timpul unui meci și i-am zis: <<Ieși, că ne omori! Pleacă!>>.  A început scandalul.

Mi-a zis președintele că nu așa se face treaba. Apoi, au fost probleme cu banii. Vobisem de salariu 4.000 de dolari pe lună și primă de instalare de 10.000. Ei mi-au dat doar 2.000 cu 2.000. Greșeala mea a fost că mă luase valul și mă apucasem de muncă fără să semnez contractul. Am mai luat 5-600 de dolari și am plecat acasă”, își amintește Dorian Marin cu amărăciune.

Tot Africa, dar o altă țară. Românul ajunge în Nigeria, în august 2017. Ca un paradox, antrenorul lăsase în urmă Siria, terorizată de fundamentaliștii ISIS, și ajunsese într-o țară marcată de atrocitățile unei alte organizații fanatice religioase: Boko Haram.

A rămas fără bani și telefon după un accident

„Un prieten, impresar, a zis să face o academie de fotbal și să înregistrăm echipa în liga a 3-a. Am primit din partea patronului o mașină cu șofer și am plecat cu un doctor care urma să mă ajute la proiectul academiei. Eu stăteam în față, pe locul din dreapta, dar la un moment dat am schimbat cu doctorul. La un moment dat, șoferul a vrut să evite o motocicletă, a pierdut controlul și am ieșit de pe șosea. Am fost inconștient vreo 4-5 minute. Mașina, șifonată bine. Se strânseseră niște localnici și când m-am dezmeticit mi-am dat seama că îmi dispăruse telefonul.

Le-am zis că sunt pierdut fără telefon, că le dau 50, 60, 70, 100 de dolari, doar să-mi dea telefonul. Nu l-am mai recuperat. Bine că am scăpat cu viață”, povestește tehnicianul. Pagubele după accident nu s-au oprit aici. Ajuns la un spital, Dorian a observat că-i lipsesc și banii. „Îi aveam într-o geantă, care era securizată un un lacăt. Nu-mi explic cum au dispărut, patronul mi-a zis că i-a luat doctorul. Așa o fi fost...”

Antrenorul s-a apucat de treabă și a încropit o echipă, după ce a făcut selecție la care au participat 180 de jucători. „Am ales 30, din care cinci erau blat, adică pe pile. Clubul a cumpărat un loc în divizia a doua, de la echipa patronată de fostul internațional Nwankwo Kanu. Mi s-a atras atenția că aici arbitrii fac legea, că nu poți promova fără ei. Așa că i-am zis patronului să facă ceva, să fim arbitrați corect. El mi-a zis că este om cinstit, că nu face măgării, motivând că la școală a fost prins copiind odată și de atunci s-a cumințit”.