Abia așteptam ca Mugur Ciuvică să accepte un interviu „Dosare de presă”. Dacă ar fi să fac pe deșteptul, aș spune că urmăream să-i smulg cine știe ce secrete despre tainele perioadei cât a fost directorul de cabinet al lui Emil Constantinescu, pe toată durata mandatului său de președinte al României. L-am întrebat și despre așa ceva, dar cel mai curios am fost să aflu detaliile care fac din Mugur Ciuvică un personaj aparte. Cum ar fi, resorturile de educație și caracter care l-au determinat să facă cea mai grea facultate din lume, medicina, doar pentru că mama sa își dorea acest lucru, știind că nu-l va atrage profesatul acestei meserii. Sau să încerc să-i dibui secretul care-l face să nu dea cu bățul în baltă în aprecierile sale cu privire la evenimentele din Cetate. Să fie doar principiul după care se ghidează în situații de urgență, acela de a spune invers decât spun „securiștii de presă”, pentru că astfel este sigur că nu greșește?

Cei care vor privi cu atenție interviul pe care l-am realizat cu Mugur Ciuvică vor înțelege că forța personajului stă în câteva trăsături de mare valoare, care îl fac să vorbească cu modestie, dar foarte clar și sugestiv, doar despre lucrurile pe care le știe bine, și să spună întotdeauna ceva mai puțin decât ceea ce știe sigur.