I.A.L. Diamond, scenarist pentru Marilyn Monroe
S-a născut la 27 iunie 1920 în oraşul Ungheni, într-o familie evreiască, avînd numele Itic Domnici. La vîrstă de 9 ani familia să s-a mutat în SUA, New-York, Brooklyn. S-a înscris la “Boy`s High School" , aici deja era cunoscut sub numele de Isidor Domnici. Profesorii au descoperit la el capacităţi extraordinare la matematică, în perioada 1936-1937 a obţinut 17 medalii de aur la olimpiadele din New York, New Jersey şi Connecticut.
Spre mirarea tuturor, în 1938 după absolvirea şcolii a depus actele la facultatea de jurnalism a Columbia University. Pseudonimul IAL se spune că a fost ales din cauza abreviaturei Interscholastic Algebra League, care îl caracteriza. Primele lucrări au fost publicate în ziarul universităţii, însă recunoaşterea a început odată cu invitaţia la New York Times în 1941, fapt pentru care a renunţat şi la universitate. În 1941-1943 a lucrat la “Paramount Pictures", ca mai apoi să înceapă colaborarea cu “Warner Brothers", unde a venit şi primul success cu filmul “Never say Goodbye". Din acel moment a devenit scenarist de talie internaţională.
În perioada 1951-1955 a colaborat cu compania “20th Century Fox", pentru ca apoi să formeze un tandem cu producătorul de filme Billy Wilder. În decursul colaborării IAL Diamond a fost recompensat cu un premiu “Oscar" şi de patru ori nominalizat. În 1959 a scris scenariul pentru filmul “Some like it hot", unde a jucat Marilyn Monroe, iar în anul 2000 Institutul Naţional Cinematografic din SUA a numit această comedie “Cea mai bună din toate timpurile". Începînd cu anul 2004, la Columbia University se acordă premiu IAL Diamond pentru cele mai mari realizări în domeniul artei.

Alexandr Cadachin, cel mai longeviv ambasador
Născut la 22 iulie 1949, în Chişinău, deţine momentan titlul de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar. A absolvit Institutul Naţional de Relaţii Internaţionale din Moscova în 1972 şi din acelaş an s-a angajat ca ataşat diplomatic URSS în India, în grad de al III-lea secretar.
În perioada 1978-1993 a deţinut diferite funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al URSS (apoi Federaţiei Ruse). În perioada 1993-1997 a fost ambasadorul Federaţiei Ruse în Nepal, 1999-2004 ambasador al Federaţiei Ruse în India, 2005-2009 ambasadorul Federaţiei Ruse în Regatul Suediei, iar din 2009 pînă în prezent este ambasadorul Federaţiei Ruse în India. În 2004 a fost decorat cu titlul de “Angajat emerit al serviciului diplomatic al Federaţiei Ruse", iar în 2009 cu Ordinul de Onoare. Chiar dacă e plecat de mult timp din Chişinău mai vorbeşte limba română, pe lîngă hindi, engleză, urdu şi franceză.
Nicolae Sclifosovschi, cel mai cunoscut moldovean din Moscova
Născut la 6 aprilie 1836, în Dubăsari, avînd numele Sclifos. De mic a acordat o atenţie sporită ştiinţelor medicale, astfel studiile medii de specialitate le-a obţinut în Odessa, studiile avansate la faculatatea de medicină la Universitatea din Moscova, iar doctorantul la Harkov. În perioada anilor 1866-1867 a lucrat în Germania, Franţa şi Marea Britanie, ca mai apoi să accepte invitaţia Academiei Medico-Chirurgicale Imperiale, unde a început editarea lucrărilor de chirurgie.
În această perioadă s-a specializat în chirurgia abdominală, elaborând o serie de metode operatorii complicate, care nu se mai efectuaseră până atunci, la tubul digestiv, la ficat, rinichi, vezica biliară şi vezica urinară. A practicat şi extirparea tumorii de la laringe şi de la limbă şi a operat tumori la creier etc. A propagat şi a aplicat asepsia şi antisepsia în chirurgie. A propus metoda osteosintezei în pseudoartroză, numită în popor lacătul rusesc sau lacătul lui Sclifosovski. Profesionalismul de care dădea dovadă, îl făcea de neînlocuit în perioadele de război, astfel a fost prezent în Muntenegru, în perioada războiului din Franţa şi Prusia (1870-1871), Războiului Balcanic din 1876, Războiul Ruso-Turc (1877-1878).
Lia Manoliu, campioana olimpică de pe malurile Prutului
Născută la 25 aprilie 1932, în Chişinău. A intrat în lumea sportului la Clubul Atletic Român practicînd tenisul de masă, tenisul de cîmp, volei şi baschet. Însă cele mai importante rezultate rămîn a fi la aruncarea discului. A participat pentru România la 6 ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice (de la Helsinki 1953 – pînă la Munchen 1972). Deţine un record de longevitate olimpică menţionat şi în Cartea Recordurilor. Are la activ trei medalii olimpice, una de aur, în 1968, şi două de bronz, în 1960 şi 1964. A fost de 12 ori campioană naţională şi de şapte ori campioană balcanică, a fost vicepreşedinte (1973-1990) şi preşedinte (1990-1998) al Comitetului Olimpic Român.
Pe plan internaţional, a ocupat funcţiile de membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul CIO, presedintle Grupei de lucru pentru problemele sportivilor de performanţă din cadrul Asociaţiei Comitetelor Olimpice Naţionale, membru al Comitetului Executiv al Asociaţiei Comitetelor Naţionale Olimpice Europene, membru individual de onoare al ACNOE (din 1993), membru al Comitetului Feminin din forul internaţional de atletism şi membru al Comisiei de Competiţii din cadrul Asociaţiei Europene de Atletism. A fost distinsă cu Trofeul Fair Play, decernat de către UNESCO (1973), cu Ordinul Olimpic "Colanul de Bronz" (1975), Trofeul Femeia în Sport (CIO – 1990) şi Trofeul Centenarului CIO (1994).
Gary Bertini, dirijorul care a cucerit lumea
Născut în localitatea Briceva, r. Donduşeni la 1 mai 1927 în familia poetului K.A. Bertini. Începând cu 1946 familia s-a mutat în Israel. Şi-a făcut studiile muzicale la Tel-Aviv, Milano şi Paris. Întorcîndu-se în Israel a început activitatea că dirijor de cor la Orchestra de Cameră din Israel, mai apoi la Orchestra Simfonică din Ierusalim. Experienţa pe plan internaţional a început cu anul 1959, cînd a devenit dirijorul Orchestrei Filarmonice din New-York, în 1965 a devenit dirijorul Orchestrei de Cameră din Marea Britanie, începînd cu 1971 dirijor al Orchestrei Naţionale din Scoţia.
După 1981, consultant principal la la Orchestra Simfonică din Detroit, iar din 1983 dirijor principal la Orchestra Simfonică din Koln (Germania). Începînd cu 1998, a devenit dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Tokyo. A mai deţinut funcţiile de conducător artistic al Operei din Roma, dirijor permanent invitat la Opera din Paris şi dirijor principal la Opera din Genova (Italia). Bertini este recunoscut unanim printr-un stil impecabil, fără loc de imperfecţiune. Este autor a peste 30 de opere şi baleturi, decorat cu multiple ordine în ţări din toată lumea.

Te-ar putea interesa și: