Ieri după prânz, Bucureștiul se topea în soare. Dar în oaza de răcoare de la „Casa Doina” nu se simțea asta. Și nu neapărat din pricina coviltirelor de verdeață care acoperă terasa de pe Kiseleff. Cui îi mai păsa de gradele lui taica Celsius?
Se sărbătoreau 30 de ani de la apariția fenomenului care avea să schimbe fața și stilul presei post-decembriste. Un fenomen despre care s-a vorbit și s-a scris, se va vorbi și se va scrie, fără nicio exagerare, și peste o sută de ani. Fenomenul „Evenimentul zilei”.
O fotografie ca un tablou de Rembrandt
Emoția și curiozitatea revederii peste ani plutea în aer ca și căldura. Dan Andronic a ridicat încă de la intrare temperatura. Înmându-ne fiecăruia albumul omagial intitulat, atât de frumos, „1992 – 2022. 30 de ani de la cea mai frumoasă amintire a unei generații de jurnaliști”. Și ce generație! Pe copertă, poza de la Numărul 0, celebră ca un tablou de Rembrandt. Și cartea de vizită a lui Ion Cristoiu, pe care dacă o dețineai atunci avea valoarea unui pașaport diplomatic.
Un album în condiții de lux, cu poze inedite, toate alb-negru, precum marile filme de epocă. Epoca „Evenimentul zilei”. Ne-am revăzut tinerețea și fiecare și-a dat anii vieții înapoi. Pe ultima copertă, Ion Cristoiu într-o Dacia 1300 și caseta de redacție de la primul număr. Un album pentru istoria presei, dacă nu cumva din istoria României de după 1989. Și câteva cuvinte ale lui Dan Andronic: ”<<Evenimentul Zilei>> rămâne cea mai frumoasă aventură din presa românească. Azi ne-am strâns să ne amintim cu drag de vremurile acelea. Ne-am revăzut cu peste 50 de foste colege și colegi, ne-am zâmbit la memoria vremurilor de început. Mâine ne vom întoarce la ceea ce facem de 30 de ani. Împreună sau răspândiți aiurea. Neuitându-i pe cei plecați mult prea devreme”.
Ședința de sumar de la „Casa Doina”
Când am pășit pe terasă, parcă am pășit ca atunci în biroul lui Ion Cristoiu pentru ședințele de sumar. Încăperea de la Casa Presei, cu ușă dublă capitonată în vișiniu. Și biroul plin de pixuri și brichete, dindărătul căruia Ion Cristoiu avea să clădească ziarul care, multora dintre noi, ne-a schimbat viața și carierele.
De data asta, Mirel Curea nu mai prezenta anchete, oferea câte o îmbrățișare, lăsând la o parte tăișul cuvintelor cu care a analizat mereu puternicii zilei.
Sorin Roșca Stănescu, același aer de senior al presei și de om care a văzut multe.
Simona Ionescu făcea ce a făcut tot timpul. Și la ziar și la petreceri le-a organizat pe toate. Cred că putea să facă parte și din comitetul de organizare al Ligii Campionilor. „Suntem mulțumiți că, vreme de 30 de ani, am bucurat unii oameni în timp ce alții ne-au urât, că uneori am schimbat vieți, că am trăit perioada în care eram a patra putere în stat și presa era respectată, suntem fericiți că am fost și suntem ziariștii <<bulinari>> care am învățat de la Ion Cristoiu să punem întrebări, să ne îndoim de veridicitatea unei știri până nu verificam și, în general, să nu ne lăsăm prostiți. Suntem mulțumiți că încă suntem lângă cititorii evz.ro și ei sunt lângă noi. Dan Andronic este jurnalistul care nu a lăsat Evenimentul zilei să moară, într-un moment în care asta se dorea”, avea să scrie Simona pe Facebook.
Sorin Ovidiu Bălan lăsase la o parte căutătura cu care a speriat polițiști și procurori.
Adina Anghelescu, neobosită, de parcă nu venise la o petrecere, ci la o anchetă.
Mircea Suciu cu o poftă de viață, de glume și de amintiri uimitoare pentru ce te-ai aștepta de la un istoric.
Grațiile feminine, mai tinere și mai în formă decât acum 25 sau 30 de ani...
Un oaspete drag, care ne-a făcut onoarea să fie lângă noi și la această importantă aniversare a fost academicianul și graficianul Eugen Mihăescu. A avut atâtea de povestit… Seamănă și fizic cu Hemingway.
Andi Lupu, cel care a pus pe picioare secția economică și care, din poziția actuală de scriitor și regizor ne pregătește o mare surpriză cinematografică.
Vlad Pufu (aici cu Adina Anghelescu și Mirel Curea) a plecat de la șef al secției Economic, la patron de ziar buzoian, iar acum face treabă bună pentru mass-media din Parlamentul României. Ca și Cristi Godinac la MediaSind, singurul Sindicat al jurnaliștilor.
30 de ani care au meritat să fie trăiți
I-am pomenit pe cei care nu mai sunt. Am povestit multe și ne-am amintit multe. De stațiile Motorola, mult înaintea telefoanelor mobile, pe care se comunica la fel ca în filmele cu James Bond. De știrile cu moldoveanul care se temea de ploile toamnei fiindcă în fiecare an îi înfrunzea piciorul de lemn. Sau de cel care, după ce i se plombase o măsea, îl deranja că „prindea” cu plomba postul local de radio. Am glumit și pe subiectul găinii cu pui vii. Dar istoria și povestea „Evenimentului zilei” au însemnat mult mai mult. A fost ziarul care a creat ziariști, prietenii și caractere. Cu Ion Cristoiu s-au făcut fotografii cum fac milioane de vizitatori la Luvru, cu Gioconda lui Da Vinci.
Parafrazând o replică din celebrul „Once Upon A Time in America”, 30 de ani care au meritat să fie trăiți.
Ne-am despărțit în toiul serii, promițând și atenționându-ne: „La anul, la 31 de ani, da?”. Astăzi a luat la cunoștință de doleanța unei întâlniri 2023 și directorul executiv al Editurii Evenimentul zilei și Capital (EEC), adică „omul care gestionează finanțele, bugetele” - Virgil Munteanu. Fără el, viața ne-ar fi fost mai grea, mai ales în ultimii 5-6 ani.