De când a început invazia Ucrainei, în 24 februarie 2022, mulți dintre noi ne-am întrebat de când și-a făcut planul Putin să declanșeze acest conflict armat. După anexarea Crimeei, a fost clar că liderul de la Kremlin are dorința de a reface, în bună parte, imperiul sovietic, URSS-ul destrămat de Gorbaciov și Elțîn.

S-a gândit Putin laUcraina în 2014, după ce a ieșit victorios cu readucerea Crimeei la patria-mumă? Cu siguranță fiindcă era în planul lui de expansiune. Și o știa și Europa, și America, și NATO. Iar de la acestă informație pot curge toate scenariile posibile despre ceea ce se întâmplă din 24 februarie încoace.

Fix cu 8 ani în urmă, Vladimir Putin a semnat, alături de liderii din Belarus și Kazahstan, acordul pentru crearea Uniunii Euroasiatice. Era un proiect știut, care alarma multe foste republici sovietice. Uniunea gândită de Putin se anunța a fi o contrapondere la Uniunea Europeană sau, după cum spun alți analiști, o tentativă de refacere a Uniunii Sovietice, deocamdată gândită doar pe baze economice.

Presa internațională a explodat după ce a aflat despre crearea Uniunii Euroasiatice. Evenimentul zilei a scris pe larg despre subiect în 2014. Documentul a fost semnat la Astana, capitala Kazahstanului, de către preşedinții rus, Vladimir Putin, belarus, Aleksandr Lukaşenko, şi cel kazah, Nursultan Nazarbaev. Invocau că deja între statele lor există o legătură strânsă, prin Uniunea Vamală, înființată în 2010.

Ca să liniștească spiritele occidentale, Putin a declarat că „această uniune este economică și ne duce la un nivel absolut de integrare, fără a afecta suveranitatea statelor participante”. A anunțat și că Uniunea se va constitui la 1 ianuarie 2015, după ce acordul semnat va fi ratificat de parlamentele din cele trei țări, și că aceasta este menită să favorizeze o integrare mai strânsă între cele trei state legate deja din 2010 în cadrul unei Uniuni Vamale.

La acel moment, Putin ar fi vrut foarte tare ca și Ucraina să se alăture Armeniei şi Kârgâzstanul, două foste republici sovietice, care şi-au anunțat intenția de a adera la această Uniune. Ucraina însă, o țară cu 46 de milioane de locuitori și cu un real potențial industrial și agricol, a refuzat. Ceea ce se întâmplase cu Crimeea a pus în gardă liderii de la Kiev și încă de atunci probabil că au început să lucreze la o strategie de apărare a țării lor și la o apropiere de europeni și americani.

Ar fi copilărește să credem că Vladimir Putin, cu serviciile lui de informații, a stat cu mâinile în sân și cu capul în nori. În vremea aceea nu se vorbea că e atins de cancer. Lovitura pe care i-a dat-o Ucraina prin refuz nu l-a lăsat deloc indiferent. Mai ales că, imediat după respingerea participării la Uniunea Euroasiatică, Ucraina a anunțat că se retrage din Comunitatea Statelor Independente (CSI, creată în 1993), bătând ultimul cui în coșciugul ambițiilor de refacere a URSS sub formă economică, după cum a comentat în 2014 ziarul de limbă engleză Moscow Times.

Dacă refacerea URSS pe linie economică nu i-a ieșit, Putin a desfășurat pe masa lui de la Kremlin planuri de invadare teritorială și „operațiuni speciale”. Motivul recâștigării teritoriilor a fost ușor de găsit: expansiunea NATO. Cred însă că nu s-a gândit prea serios că și în cancelariile din Ucraina, SUA  și, posibil, Marea Britanie, se întâmplă același lucru de 8 ani încoace. Iar rezultatele s-au văzut în teren acum, în buna pregătire a militarilor ucraineni, greu de înfrânt după aproape 100 de zile de război.

P.S. Ultima lovitură primită de Putin a venit din partea Oseției de Sud, regiune separatistă din Georgia. Știrea, apărută în urmă cu două zile – 31 mai – a trecut neobservată în vâltoarea altor evenimente.

Președintele Alan Gagloev, al regiunii separatiste Oseția de Sud, a renunțat la planurile de a organiza un referendum cu privire la aderarea la Rusia, pe care predecesorul său îl programase pe data de 17 iulie 2022. Prin decret prezidențial a anulat referendumul și a invocat „incertitudinea consecințelor juridice ale problemei supuse referendumului”.

Oseția de Sud s-a aflat în centrul războiului ruso-georgian din anul 2008, în urma căruia Kremlinul a recunoscut acest teritoriu ca stat independent și a amplasat baze militare în zonă.

Cândva o să aflăm ce l-a apucat și pe separatistul acesta să renunțe la aderarea oficială la Rusia.