Cartea lui Douglas Murray „Strania moarte a Europei: Imigrație, Identitate, Islam” se ocupă de un aspect extrem de ciudat al crizei imigranților.

Valul refugiaților a lovit în plin Occidentul, deși conflictul din Siria era extrem de îndepărtat geografic. Aflată în apropiere, lumea musulmană, cu excepția Turciei, nu a răspuns problemelor umanitare cu prea multă generozitate sau compasiune.

În cartea sa, Murray îl citează pe un oficial kuweitian de rang înalt, Fahad al-Shalami, care susține că țara sa nu este potrivită pentru refugiați- viața e scumpă și numai cei care muncesc se pot descurca. Mai mult, al-Shalami consideră că refugiații reprezintă un pericol.

„Nu poți accepta oameni care vin dintr-o atmosferă diferită, dintr-un alt loc. Acești oameni au probleme psihologice din cauza traumelor pe care le-au suferit”.

Nu e singura țară bogată din Golf care i-a tratat fără milă pe musulmanii care fugeau de război. În momentul declanșării crizei imigranților, Arabia Saudită avea 100 de mii de corturi dotate cu aer condiționat, dar a refuzat să primească vreun refugiat.

Totuși, regatul saudit a fost extrem de generos, s-a oferit să construiască 200 de moschei în Germania pentru înălțarea spirituală a noilor veniț pe bătrânul continent.

E drept, nici refugiații (deși ar fi mai corect să-i numim imigranți pentru că nu fug de război, ci caută o viață mai bună, în cele mai multe cazuri) nu-și doresc să trăiască în țări musulmane, în care trebuie să muncească din greu pentru a-și asigura un trai modest.

Murray dă exemplul lui Alan Kurdi, băiețelul kurd de numai trei ani înecat în Marea Mediterană, a cărui imagine a fost exploatată de presă, ONG-uri și politicienii progresiști pentru a promova cu ajutorul emoției stârnite o migrație masivă. Un aspect a fost însă trecut cu vederea.

Băiețelul și familia lui nu fugeau de război. Se refugiaseră de mai multă vreme în Turcia, unde tatăl său găsise și un loc de muncă. Numai că, vrăjit de standardul de viață din Occident, a ales să-și ducă băiețelul într-o aventură care avea să se termine tragic.

De altfel, Murray furnizează permanent probe că cei care promovează imigrația masivă nu au nicio rezervă să mintă sau să inventeze dacă asta îi ajută să păcălească opinia publică. Și nu e nici pe departe numai cazul halucinant al activistei „No Border”, pe care colegii săi au încercat să o convingă să nu anunțe poliția că a fost violată de imigranți.

 

O primă minciună pe care o demontează Murray este faptul că imigranții vor ajuta la creșterea economică a Europei. E greu de crezut, susține el, un număr semnificativ dintre noii veniți vor fi dependenți de ajutoarele guvernamentale, probabil în număr mai mare decât cei care vor plăti contribuții din munca lor.

De asemenea, școlile și serviciile sociale vor resimți o presiune uriașă din cauza creșterii masive a populației, dar și a diferențelor majore dintre imigranți și populația albă. În sfârșit, Murray remarcă o schimbare de ton în rândul ecologiștilor, mari susținători ai migrației.

Dacă până la criza refugiaților susțineau că Europa trebuie să aibă o creștere zero a populației, mai nou au început să găsească argumente în susținerea unei creșteri masive și bruște a numărului de locuitori astfel încât să-și poată îndeplini scopul și să aducă în Europa din ce în ce mai mulți imigranți.