Europa se află la o răscruce, încercând să se adapteze presiunilor globale pentru a permite companiilor mari să se consolideze și să devină mai competitive pe plan internațional.

Discuțiile recente despre revizuirea regulilor pentru fuziuni, promovate de Germania și Franța, sunt văzute de unii oficiali europeni drept o soluție la problema rivalității cu marile corporații din SUA și China.

Totuși, specialiștii în concurență din UE avertizează că o abordare de tip „campion european” ar putea, paradoxal, să împiedice competitivitatea pieței europene și să crească prețurile pentru consumatori și afaceri mici.

Presiunea pentru fuziuni: Franța și Germania insistă

În ultimul an, guvernele Germaniei și Franței au intensificat presiunea pentru a relaxa regulile de concurență, solicitând politici care să faciliteze fuziuni în sectoare precum transportul aerian și telecomunicațiile. Pe lângă acești factori, rapoartele foștilor premieri italieni Enrico Letta și Mario Draghi subliniază necesitatea consolidării unor industrii-cheie pentru a stimula economia europeană, arată Politico.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a stabilit pentru noua candidată la funcția de comisar pentru concurență, Teresa Ribera, obiectivul de a crea o politică de concurență care să favorizeze companiile care se extind pe plan global.

Totuși, Andreas Mundt, șeful autorității antitrust din Germania, a subliniat că, deși unele companii mari nu au primit aprobare pentru fuziune, nu există cazuri clare care să justifice schimbarea regulilor pentru a favoriza conglomeratele mari.

Veto-ul din 2019 și învățămintele sale

O temă importantă în aceste discuții este influența deciziei din 2019, când Comisia Europeană a blocat fuziunea dintre doi giganți feroviari europeni, Alstom și Siemens.

În vreme ce politicienii din Paris și Berlin au fost de acord să susțină această fuziune pentru a putea concura cu companiile chineze din domeniu, comisarul pentru Concurență, Margrethe Vestager, a argumentat că o astfel de mișcare ar afecta economia europeană prin reducerea opțiunilor disponibile și creșterea prețurilor.

Oficiali din Franța și Germania au exprimat nemulțumirea față de această decizie, considerând că aceasta ar trebui să fie revizuită. În opinia lor, o politică mai flexibilă ar permite Europei să creeze proprii „campioni naționali” în sectoare esențiale.

Totuși, Vestager a adus argumentul că „mărimea nu este esențială; competiția este ceea ce permite companiilor să prospere.” Exemplul a fost Alstom, care a reușit să obțină o fuziune cu compania canadiană Bombardier, în timp ce Siemens continuă să fie competitivă pe cont propriu.

Fragmentarea reglementărilor: obstacolul major

Benoît Cœuré, șeful autorității de concurență din Franța, a sugerat că problema principală constă în fragmentarea reglementărilor la nivel național, nu neapărat în rigiditatea regulilor de fuziuni. Această fragmentare determină companiile să se adapteze la norme diverse în state diferite, iar costurile de conformitate sunt ridicate. Prin urmare, oficialii susțin că o armonizare a reglementărilor ar ajuta companiile să opereze mai ușor pe întreg teritoriul european, fără a fi necesar să relaxeze standardele concurenței.

Oficialii germani și francezi din autoritățile de concurență consideră că o abordare mai sistematică a reglementărilor, în loc de schimbări punctuale în regulile de fuziune, ar sprijini mai bine extinderea companiilor pe piețele globale. Aceștia subliniază că politica de concurență trebuie să asigure echilibrul între susținerea creșterii economice și prevenirea creării de monopoluri care pot afecta consumatorii.

Care sunt sectoarele prioritare pentru aprobarea unor fuziuni?

În raportul Draghi, sectoarele precum tehnologia, băncile, apărarea și telecomunicațiile sunt identificate drept esențiale pentru a stimula economia europeană și pentru a permite Europei să concureze cu marile corporații globale. În sectorul bancar, consolidarea este considerată de interes major, întrucât băncile mai mari ar putea sprijini mai eficient dezvoltarea economică a regiunii.

În telecomunicații, unde există multe companii de dimensiuni medii, încercările de fuziuni naționale au fost de multe ori blocate de Comisie, care a impus condiții stricte. Această situație a determinat companiile de telecomunicații să fie una dintre vocile cele mai critice față de politica UE de fuziune, argumentând că această abordare reduce capacitatea lor de a concura pe piețele globale.

Rămâne în vigoare obiectivul de bază al protejării competiției

În acest context, Teresa Ribera, candidată la funcția de comisar pentru Concurență, a declarat că este deschisă la „adaptări continue” ale regulilor de fuziuni, dar a subliniat că obiectivul esențial de a preveni acumularea excesivă a puterii de piață rămâne neschimbat. Ribera a afirmat că relaxarea regulilor ar putea, în realitate, să „fragmenteze și mai mult piața unică” prin crearea de bariere suplimentare la intrarea pe piață.

Loriot, cel mai important oficial al Comisiei în domeniul fuziunilor, a subliniat că UE nu a împiedicat extinderea internațională a companiilor europene. Acesta a arătat că există o deschidere pentru a analiza fiecare caz în parte, dar că nu este vorba de a modifica regulile în mod drastic, întrucât consolidarea ar putea afecta negativ piața unică.

Dezbaterea despre revizuirea regulilor pentru fuziuni pentru a permite crearea unor „campioni” corporativi reflectă provocările Europei într-un context global competitiv.

În timp ce unii lideri politici consideră că aceste schimbări ar putea revitaliza economia europeană, oficialii din domeniul concurenței avertizează că o astfel de strategie riscă să încurajeze monopoluri și să submineze esența pieței unice. Adevăratul test va fi găsirea echilibrului dintre susținerea marilor companii și menținerea unui cadru competitiv robust, capabil să protejeze atât economia, cât și interesele consumatorilor.