Viorel Badea este parlamentarul român care a susţinut ieri în cadrul adunării Consiliului Europei amendamentul referitor la returnarea tezaurului României de la Moscova. Amendamentul era ataşat Raportul privind îndeplinirea angajamentelor şi obligaţiilor Federaţiei Ruse faţă de Consiliul Europei".

Deşi amendamentul nu a trecut, este vorba de un insucces parţial, deoarece românii au reuşit să introducă alte două amendamente similare, a spus Viorel Badea într-un interviu pentru EVZ.

EVZ: În ce a constat demersul dumneavoastră la Consiliul Europei?

Viorel Badea: Este vorba de un raport pe Rusia, redactat de către doi parlamentari, elaborat în cadrul procesului de monitorizare la care este supusă Rusia de Consiliul Europei: "Raportul privind îndeplinirea angajamentelor şi obligaţiilor Federaţiei Ruse faţă de Consiliul Europei".

În cadrul acestui raport am considerat că este nevoie să intervenim cu un subiect care se află de multă vreme pe agenda întâlnirilor bilaterale româno-ruse şi anume situaţia tezaurului românesc confiscat de Rusia în timpul primului război mondial.Am venit cu cinci amendamente care au fost citite ieri de mine în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Au fost supuse întâi dezbaterii în comisiile parlamentare, pe aceeaşi regulă care este şi la Bucureşti. Trei amendamente au picat dar este un eşec aparent, pentru că acestea au fost incluse de fapt în cele două care au rămas.

Care sunt amendamentele care au rămas în picioare?

Ceea ce este important este că am reuşit să introducem pe agenda Consiliului Europei o decizie consfinţită printr-o rezoluţie votată ieri, respectiv faptul că este necesar ca Federaţia Rusă să soluţioneze cu celeritate toate aspectele referitoare la returnarea bunurilor, proprietăţilor şi valorilor culturale confiscate de la statele membre.

Noi practic am reuşit să cuprindem prin cele două amendamente şi situaţia în care se află celelalte bunuri confiscate de la statele membre. De exemplu, Bulgariei i s-a confiscat tot în acea perioadă toate arhivele regale. Ei sunt foarte interesaţi să şi le poată recupera într-un timp relativ scurt. Iar acest amendament a fost dublat tot de unul la fel de important, care condiţionează Rusia să poată să îşi indeplinească aceste obligaţii. Potrivit amendamentului, dacă aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţiile atunci va rămâne în continuare sub monitorizarea Consiliului Europei, ceea ce este foarte neplăcut pentru un stat.

Când un stat este monitorizat toate instituţiile, orice gest politic, orice mişcare socială este foarte bine supravegheată.Acesta ne oferă garanţia că problema tezaurului, chiar dacă nu se rezolvă în două, trei, cinci, şapte sesiuni rămâne în permanenţă în atenţia Consiliului Europei.

De ce a fost respins amendamentul zece, cel referitor la tezaur?

Noi am venit cu un amendament foarte individualizat între cele cinci în care spuneam clar: Tezaurul României va trebui retrocedat etc. Dar noi individualizând foarte mult interesul nostru naţional riscam să punem problemele celorlalte state membre ale Consiliului pe planul doi. Dar el este în continuare prezent prin amendamentul mai general care obligă Rusia să restituie bunurile confiscate.

Care sunt paşii următori?

Toate aceste documente se transmit statelor membre şi se fac presiuni pe Rusia ca să treacă la discuţii bilaterlae cu statele membre. Nu înseamnă că vom primi aurul înapoi peste un an.

Ce reacţie au avut ruşii?

Reprezentanţii delegaţiei ruse au venit cu alte amendamente care să poată deturna ce am propus noi sau au votat împotriva amendmentelor noastre. Nu este ca în Parlamentul României, să se poarte multe discuţii. Cea mai importantă parte a discuţiilor are loc în culise.

Din păcate, atunci când s-a adoptat rezoluţia, care este o concluzie generală, nu am putut să trimitem până la Consiliul de Miniştri pentru că nu am avut două treimi din voturi. Acolo toate deciziile trebuie luate în consens. Dar dat fiind că Rusia este sub monitorizare, acest raport poate fi reluat într-un timp foarte scurt. Este un pas important pe care l-am făcut, noi niciodată nu am ajuns la acest nivel cu discuţiile pe tezaur. Povestea tezaurului românesc

România s-ar fi putut clasa pe locul 13 în clasamentul mondial al rezervelor de aur, deci cu aproape 20 de locuri mai sus decât poziţia ocupată acum, dacă nu am fi trimis ruşilor tezaurul în 1916 şi am fi păstrat neatinsă rezerva de aur din 1944, potrivit lui Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului băncii centrale.

Tezaurul trimis de România la Moscova în două faze, în 1916 şi 1917 includea, pe lângă multe obiecte de patrimoniu, 91,2 tone de aur, nerecuperate până acum, şi care sunt evaluate în prezent la 13 miliarde de lei sau 3,2 miliarde de euro, potrivit datelor prezentate de Păunescu. Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri.

Potrivit consilierului BNR, dacă celor 91 de tone de aur trimise la Moscova li s-ar adăuga stocul de aur al BNR din 1944, de 244 tone de aur (fond folosit ulterior pentru a plăti datoriile către anumite ţări) şi cele 106 tone incluse în rezerva de aur a BNR astăzi, atunci s-ar ajunge la o cantitate totală de circa 440 de tone tone, care ar poziţiona România pe locul 13 în lume din punct de vedere al rezervei de aur, imediat sub Banca Centrală Europeană, aflată pe locul 12.

În prezent, rezerva de aur a României ocupă poziţia 31 în acest clasament.

De-a lungul timpului, autorităţile locale au făcut încercări repetate de recuperare a tezaurului, răspunsul primit de la ruşi fiind de fiecare dată evaziv. În 1921, autorităţile ruse au spus că "Rusia este dispusă să renunţe la tezaur dacă România renunţă la Basarabia".

Pe de altă parte, autorităţiele ruse puneau problema ca o parte din tezaur să rămână în Rusia, ca o compensare pentru bunurile lăsate de ruşi pe teritoriul României în Primul Război Mondial, evaluate de aceştia la circa 1 miliard de lei. În 1916, valoarea tezaurului românesc trimis la Moscova se ridica la 9 miliarde de lei.

În cele din urmă, în 1935 Rusia a restituit României o parte din tezaur, în special documente, dar nu fondul de aur. Au fost înapoiate României 1443 casete de valori şi 9 pachete cu 403 de manuscrise vechi, acte mânăstireşti şi plăcuţe funerare.

În 1916, când tezaurul a fost dat spre păstrare ruşilor, membrii familiei regale şi cei ai familiilor autorităţilor au trimis şi lucruri fără valoare de patromoniu. Aşa încât, potrivit lui Cristian Păunescu, multe dintre pachetele restituite în 1935 conţineau bancnote româneşti din 1916 şi chiar articole vestimentare.

În 1956, Rusia a restituit o a doua parte din tezaur, incluzând numeroase opere de artă şi alte obiecte de patrimoniu.