În interviul acordat Evenimentului zilei, jurnalistul vorbește despre lumea media de dinainte de internet și rețele sociale, despre fenomenul știrilor false, care au devenit parte din cotidian, despre cum a ajuns media românească de la știri pentru interesul public la știri pentru interesul publicului, dar dă și dreptul la replică „haterilor” care spun că succesul România TV se datorează știrilor senzaționale, cu titluri bombastice.

– Ileana Ilie Ungureanu: Pentru început, să lămurim ce face mai precis redactorul-șef al unei televiziuni?

– Eugen Chelemen: De toate. La România TV, redactorul-șef nu e șef, ci e în redacție, cu oamenii, și trage acolo cu ei. Nu am birou. Pentru mine, a fi șef înseamnă să stai cu oamenii și să intervii când e nevoie, nu să vii să dai doar ordine și sancțiuni. Nu am dat niciodată vreo sancțiune, dacă e cazul îi sancționez verbal acolo, pe loc.

– Ileana Ilie Ungureanu: Ce este diferit în munca jurnalistului azi, față de acum zece ani? -Se făcea un anumit tip de presă, mult mai serioasă, selectai subiectele pe criterii total diferite de cele din ziua de azi. Îmi amintesc că, acum 20 de ani, o știre despre educație ținea prima pagină a ziarelor, deschidea jurnalele de televiziune. Azi, rar mai vezi câte o știre pe educație, și aia când începe anul școlar sau când sunt examenele naționale. – Și care sunt acum criteriile de selecție ale unei știri?

– Eugen Chelemen: Păi te gândești la ce consumă această generație și la ce tip de public ai. Cel puțin în televiziune, dacă mergi pe un subiect, vezi a doua zi, dimineața, structura audienței. Și anumite subiecte sunt pentru un public de 55+ ani, dintr-un anumit mediu (rural, orașe mici), dacă te duci pe alt tip de subiecte o să vezi că le-au consumat foarte mulți tineri. Astăzi, televiziunile se bat pe un public comercial, între 25- 55 de ani, cu studii superioare, din marile orașe, adică vorbim de un public elevat. Și atunci trebuie să te adaptezi cerințelor lui. Dacă am face un sondaj de opinie, acest public ar spune că-și dorește foarte multă cultură, foarte mult sport, dar în realitate nu e așa.

– Ileana Ilie Ungureanu:Dar care este realitate?

– Eugen Chelemen: Publicul consumă subiecte comerciale, să nu le spun tabloide, subiecte de viață. Regăsim acest public la emisiunile de divertisment, și mai puțin la știri. În prezent, toate televiziunile de știri, la un loc, pe public comercial, au audiență cât cea mai urmărită televiziune generalistă. Deci acestui public nu-i trebuie informație serioasă neapărat, ci are nevoie de spectacol, de show.

– Ileana Ilie Ungureanu: Tabloidizarea extinsă pe toate domeniile mass-media, de la print, la radio, televiziune și Internet, este explicată cu argumentul „asta cere publicul”. De când telespectatorul educă televiziunea, nu ar trebui să fie invers?

– Eugen Chelemen: Eu cred că trebuie găsită o cale de mijloc, să educi prin subiecte și prin abordări care interesează. Văd pe cifrele de audiență un anumit interes al acestui tip de public spre folclor. Iar folclorul românesc e o parte a culturii naționale, și cu subiecte din astea poți face și educație. Printr-o pildă, printr-o poveste de viață a unui artist, faci și educație și dai publicului și muzică autentică românească.

– Ileana Ilie Ungureanu: Care credeți că e viitorul jurnalismului în lume și cum se va adapta România?

– Eugen Chelemen: E greu de făcut o predicție. Jurnalismul se schimbă de la un an la altul. Anul trecut, de exemplu, consumul telespectatorului era calculat pe un anumit timp de subiecte, anul acesta dacă faci subiectele acelea audiența este spre zero. Se schimbă, pe de o parte, interesul telespectatorilor pentru tematica jurnalistică, iar, pe de altă parte, și forma de a consuma informațiile se schimbă. Un concurentserios al jurnalismului este Facebook.

– Ileana Ilie Ungureanu: Știrile false sunt parte din cotidian de când meseria de jurnalist este la îndemâna oricui are o tastatură și o platformă unde se poate exprima.

– Eugen Chelemen: Pe Facebook poți să scrii orice. Nu te mai interesează să ai informația din trei surse, să muncești pentru informația aia. Nu, Facebook ți-o preia, ți-o și interpretează. De pildă, publică EvZ o anchetă și un anumit grup de interese preia din ziar informațiile respective, mai exact ce-i convine, și le aruncă în piață și le și interpretează. Iar distribuind în grupuri uriașe pe Facebook, audiența este mult mai mare decât audiența ziarului.

– Ileana Ilie Ungureanu: În timpul liber, vă uitați la televizor?

– Eugen Chelemen: Încerc să mă uit cât mai puțin, iar dacă mă uit o fac doar din interes profesional Mă uit în general la știri, și asta dintr-o anumită curiozitate care ține de profesia pe care o am.

– Ileana Ilie Ungureanu: Cum vedeți publicul român, telespectatorii?

– Eugen Chelemen: Este mult mai educat decât se crede, mult mai pretențios decât se crede, și mult mai inteligent decât se crede. Deși unii îl înjură, spun despre telespectatori că au un nivel scăzut de educație etc., mie mi se pare că publicul din ziua de azi e mult mai pretențios decât publicul de acum 10 sau 15 ani. Pentru că acum are nenumărate alternative, a devenit mult mai selectiv. Nu cred că publicul poate fi prostit așa cum zic unii.

– Ileana Ilie Ungureanu: Românii sunt de departe adepții televiziunii clasice (liniare), însă în ultimii doi ani se poate observa o explozie a consumului de video online de tipul Netflix și HBO GO. Afectează asta în vreun fel televiziunea clasică?

– Eugen Chelemen: Nu cred că afectează, ci influențează. Te face să te adaptezi. Ideal e ca televiziunea clasică să vină și cu alternativă online, și te adresezi pe categorii de public. Cel care te consumă online, foarte rar stă la televizor. La fel și cei care consumă acum televiziunea clasică, cu greu îi duci în online.

„Dacă România TV dădea gogoși de opt ani de zile, nu cred că ar fi reușit să fie cea mai urmărită televiziune de știri din țară”

– Ileana Ilie Ungureanu: Care e cea mai tristă concluzie la care ați ajuns în legătură cu media românească?

– Eugen Chelemen: Baza de selecție a viitorilor jurnaliști este din ce în ce mai precară, nivelul este din ce în ce mai jos. Dacă vine să se angajeze cineva la România TV, nu e interesat să o ia de la zero, să se ducă prin ministere, să bată la uși, să-și facă surse, să citească legi, să citească background serios pe domeniul de acoperire jurnalistică respectiv. În ziua de astăzi, aspiranții, cel puțin în presa de televiziune, au, din start, un prim obiectiv, și acela e să fie prezentator. Și habar n-au ce înseamnă să fii un prezentator adevărat. Trebuie să ai background, nu e suficient să fii doar machiată, aranjată, zâmbăreață și cu o dantură perfectă.

– Ileana Ilie Ungureanu: Plus că meseria asta nu se face doar 8 ore pe zi, de luni până vineri. Dimpotrivă.

– Eugen Chelemen: Așa e. Iar tinerii de azi, care aspiră la statutul de jurnalist, au o disponibilitate din ce în ce mai redusă. Dacă e la distracție și se întâmplă ceva, un jurnalist adevărat punem mâna pe telefon, filmează și dă rapid în redacție. Nu prea e cazul cu generațiile noi. Și obiectivele lor financiare sunt din start foarte ridicate. Mai grav este că această criză de resursă umană și de oameni profesioniști nu se simte doar în jurnalism. E și în politică, în Guvern, e și în poliție, e în toate instituțiile statului și cred că va fi cauza principală a unei crize mondiale. Pentru că ea există peste tot, în toate domeniile. În toată Europa se vorbește despre criza specialiștilor și a oamenilor bine pregătiți.

– Ileana Ilie Ungureanu: Ca și profesor, în contact direct cu sudenții, cum i-ați caracteriza pe viitorii jurnaliști?

– Eugen Chelemen: I-am tratat ca pe niște colegi. Cel puțin în redacția noastră am format nenumărați jurnaliști. Îi ținem în practică și ne facem timp și avem și răbdare să-i ajutăm să înțeleagă cum se face presa. Cred că succesul nostru ca televiziune se datorează și faptului că cei mai pregătiți oameni din redacție au avut timpul necesar și răbdarea să stea și să-i formeze pe oamenii ăștia. Sunt mulți jurnaliști care s-au format la România TV și acum lucrează în alte redacții din țară.

– Ileana Ilie Ungureanu: Pe de altă parte, ”haterii” ar spune că succesul România TV se datorează știrilor senzaționale, cu titluri bombastice.

– Eugen Chelemen: Un om este suficient de deștept să evalueze un program și să-și dea seama de calitatea lui. Nu poți să spui orice prostie pe un post de televiune. Credibilizăm informația pe care o dăm cu documente, cu interviuri, cu anchete, cu imagini, cu nopți întregi de investigare a cazului etc. Dacă România TV dădea gogoși de opt ani de zile, nu cred că ar fi reușit să fie cea mai urmărită televiziune de știri și la nivel național, și la nivel urban, și la nivelul publicului comercial. Deși haterii de care vorbiți erau foarte vocali, în timp s-au adeverit lucrurile acelea pe care ei le condamnau. La toate televiziunile vedem titluri luate cu copy- paste de la România TV. Dacă sunt atât de proaste, de ce le copiază? Plus că există alternative. Dacă România TV greșește, schimbi postul și îți iei părerea din partea cealaltă. Mă enervează tipul de jurnalism din ziua de astăzi al unora care doar ei au dreptate. Ei știu adevărul suprem, restul toți sunt proști. Eu îi respect pe toți și îi urmăresc pe toți, inclusiv pe ăia care uneori ne înjură.

– Ileana Ilie Ungureanu: De la știri pentru interesul public am ajuns la știri pentru interesul publicului. Total diferit!

– Eugen Chelemen: Publicul are diverse nevoi. Pe de o parte, are nevoie să se informeze în legătură cu ceea ce îl interesează direct și are nevoie să se distreze. România TV a adoptat o politică editorială în care îmbină mai multe funcții are jurnalismului. Dincolo de informație, avem și o doză relativ mică de programe și de abordări care merg și spre zona asta mai de divertisment. Eu i-aș spune un jurnalism popular. Peste tot în lume acest jurnalism popular are succes, prin urmare îi dai omului ceea ce-l intereseză, și, evident, informațiile corecte și reale. Aceleași grupuri care critică o anumită abordare astăzi la România TV, mâine laudă România TV, e în funcție de interesul de moment. Am văzut în ultima vreme o agravare a sentimentului de intoleranță, de agresivitate în ceea ce privește gusturile fiecăruia. Păi dacă dvs. vă place muzica populară și mie îmi place muzica rock, ce să fac? Să vin să vă dau în cap pe stradă? Și din păcate vedem atitudinea asta la unii care se pretind liberali, de dreapta. Fiecare are dreptul să asculte ce vrea, să urmărească ce vrea și să facă ce vrea.

– Ileana Ilie Ungureanu: Altfel spus, gusturile/preferințele nu se discută, nu? Oricât de ciudate sau nepotrivite li s-ar părea altora.

– Eugen Chelemen: Atâta timp cât nu mă deranjați pe mine și îmi respectați toate drepturile, într-o societate normală și democratică, vă apreciez. Să luam exemplul acestui mediu care se vrea elitist, curat, numit Facebook… păi pe Facebook, un manelist, și anume Dani Mocanu, care o ține pe tigroaica lui în lanțuri în patru labe pe stradă, are 5 milioane de vizualizări. Dvs. dacă dați o știre corectă despre economie o să aveți 200-300 de vizualizări, asta apropo de interesul consumatorilor și de ce se consumă. Maneliștii sunt cei mai mari influenceri pe Facebook.

„În general, presa e o trambulină. De ce să nu ajungi ministru, sau europarlamentar, să iei 10.000 euro pe lună?”

– Ileana Ilie Ungureanu: Mai e presa a patra putere în stat?

– Eugen Chelemen: Este. Dăm o știre despre X sau Y și nu vreți să știți cum sună telefoanele după. Se ține cont de ceea ce apare în presă, se modifică lucruri. Sunt nenumărate exemple de grave deficiențe semnalate de noi, jurnaliștii, după care s-au modificat fie texte de lege, fie s-au luat măsuri concrete în anumite comunități pentru a le rezolva problemele.

– Ileana Ilie Ungureanu: Lista jurnaliștilor profesioniști care au părăsit cu totul domeniul, în mai toate direcțiile posibile (publicitate, PR, ONG-uri, administrație, partide etc.), crește zilnic. De ce nu poți să ieși la pensie din presă?

– Eugen Chelemen: În general, presa e o trambulină. De ce să nu ajungi ministru, sau europarlamentar, să iei 10.000 euro pe lună? S-o recunoaștem, jurnaliștii sunt capabili, prin ceea ce fac acumulează experiență, multe informații în diverse domenii și sunt foarte buni comunicatori. Ca să te aleagă lumea, de exemplu, trebuie să știi să comunici. Dacă vine parlamentarul fără școală și îți recită de pe foaie un discurs plictisitor, nu-l bagă nimeni în seamă, e vai mama lui! Dar când îți vine un fost jurnalist, și se folosește de toate resursele comunicaționale, cu siguranță mesajul lui are un impact mult mai mare. Avem primar general venit din presă, prim-vicepreședintele partidului care acum intră la guvernare e tot fost jurnalist, sunt purtători de cuvânt, secretari de stat, directori prin ministere.

– Ileana Ilie Ungureanu: Ați fost tentat să intrați în vreun partid?

– Eugen Chelemen: Niciodată. Îmi place politica, dar doar ca observator, nu cred că m-aș descurca să mă duc cu ei acolo. Ne-am certa. Am alte principii, alte norme de conduită, alte reguli morale și văd altfel lumea, nu croită pe anumite interese.

– Ileana Ilie Ungureanu: Cum reușim noi să intrăm constant în crize politice?

– Eugen Chelemen: Nu văd nimic anormal să avem o criză politică. Sunt două lucruri distincte. În toată lumea există crize politice și întotdeauna o anumită entitate politică îi dă la gioale celeilalte, dacă face greșeli. Așa e firesc, să existe putere, opoziție și un joc democratic. Și să se genereze și crize politice pe care să le depășești. Problema e cum rezolvăm aceste crize politice și care este rațiunea pentru care declanșăm aceste crize politice. Dacă aceste crize politice nu au ca obiectiv final bunăstarea oamenilor și interesele populației, degeaba le declanșezi.

– Ileana Ilie Ungureanu: Și vi se pare că au?

– Eugen Chelemen: Nu întotdeauna. Uneori e prea multă tensiune, prea mult scandal politic, când lucrurile ar putea să se rezolve mult mai simplu, printr-un consens. Ne punem toți la masă, și dacă vrem să facem o autostradă pe care să circul și eu de dreapta și dumneata de stânga, ne punem toate forțele și o facem. De multe ori, obiectivul nu-l reprezintă bunăstarea populației, ci interesele lor personale și dorința avidă pentru putere, pentru control, etc., dar electroratul a devenit și el la fel de pretențios ca și publicul de la televizor. Nu se mai pot câștiga alegerile cu vorbe frumoase. De altfel, în ultima vreme nici nu-i mai vedem să rostească vorbe frumoase. Unii candidați habar n-au să vorbească.

– Ileana Ilie Ungureanu: Miniștrii de ieri, liderii politici de ieri sunt condamnații de azi… cum se cheamă toate acestea? Politică?

– Eugen Chelemen: Justiția ar trebui să fie o putere în stat și să nu mai interfereze în niciun fel cu mediul politic. Dar văd că politicienii din România șiau ales Justiția ca teren de dispută politică, ceea ce nu este deloc în regulă. Pentru că, în curând, eu, cetățeanul de rând, nu o să mai am încredere nici în Justiție. Și orice decide un judecător pun sub semnul întrebării. Ar trebui să lase Justiția să fie cu adevărat o putere în stat, să aibă propriile mecanisme de control, de sancționare a greșelilor, că și în acest domeniu se mai greșește, și să nu se mai bage politicienii.

– Ileana Ilie Ungureanu: Când sunt în fața alegătorilor, aleșii neamului nu se dau în lături de la nimic, dacă sunt convinși că asta-i face plăcuți în ochii mulțimii. E interesant cum unii, de fiecare dată când vorbesc, citesc de pe foi ca să nu spună vreo tâmpenie. De ce le e frică politicienilor să fie naturali?

– Eugen Chelemen: Nu sunt toți așa. Un politician foarte bun, care știa să fie om simplu, să-și pună fes, știa să-și pună cizmele de cauciuc, e Traian Băsescu. Știa să se ducă în mijlocul mulțimilor și avea curajul să-i înfrunte pe cei care îi erau ostili. A avut curajul să stea între oameni, era natural. Nu poate să spună nimeni despre el că e un om care vorbește mecanic. Traian Băsescu este invitatul perfect la TV.

– Ileana Ilie Ungureanu: Adică?

– Eugen Chelemen: Se documentează. Chiar dacă are experiență și poate să vorbească liber ore în șir, Traian Băsecu cere mereu temele emisiunii și vine cu conspecte scrise de mână pe temele respective. Vine bine pregătit, este, de departe, cel mai conștiincios invitat dintre toți.

– Ileana Ilie Ungureanu: Dar care e tipul de invitat catastrofă?

– Eugen Chelemen: Mulți. Sunt cei care întârzie la emisiuni, care te sună cu zece minute înainte să-ți spună că a intervenit ceva și nu mai pot ajunge… Băsescu vine cu jumătate de oră înainte, de fiecare dată.

 

Te-ar putea interesa și: