EROU EVZ. Profesorul care nu ia bani pe meditaţii

Fost cercetător în Bucureşti, Mircea Nistor s-a întors în Hunedoara natală şi a devenit cel mai iubit dascăl din oraş

Profesorul de fizică Mircea Nistor poate fi numit cel mai iubit dascăl din oraşul Hunedoara. De ani buni, zeci de elevi aleg să vină la şcoală şi sâmbăta, în laboratorul de fizică, pentru experimente şi proiecte. Profesorul nu ia niciodată bani pe meditaţii şi cumpără din propriul salariu materialele necesare în laborator. A ales cea mai importantă meserie Mircea Nistor (52 de ani) spune că a decis să devină profesor încă de pe când era în clasa a 10-a. Îi căzuse în mână o carte a unui autor german în care se punea foarte mult accent pe partea practică a fizicii. "Pe-atunci mă gândeam că ar fi foarte frumos dacă aş reuşi şi eu să devin profesor şi să-i fac pe copii să descopere în practică frumuseţea acestei ştiinţe şi să-i învăţăm să gestioneze lumea aşa cum trebuie, atunci când vor fi mari", povesteşte profesorul. A cochetat cu cercetarea, la Bucureşti, însă în 1984 a decis să se întoarcă acasă, la Hunedoara. "Am ales meseria de dascăl pentru că este cea mai importantă meserie care se poate face. Sunt milioane de copii care aşteaptă să «înflorească». Este singura meserie în care poţi să te fereşti foarte uşor de viclenie, prostie, răutate şi urâţenie". Între timp, a devenit autor sau coautor la vreo 11 cărţi de fizică. Mircea Nistor nu a acordat niciodată meditaţii pe bani. Înainte de 1989, prieteni şi cunoscuţi i-au cerut să le mediteze copiii. A refuzat încă de pe atunci, din primii ani de dăscălie. "Am preferat tot timpul să-mi aduc voluntar elevii după ore la şcoală, sau sâmbăta. Ideea de a-i chema acasă şi de a le lua bani mi se pare oarecum degradantă". Însă nu "gratuitatea" cursurilor suplimentare este cea care-i face pe elevi să vină la orele suplimentare organizate de Mircea Nistor la Colegiul Naţional de Informatică "Traian Lalescu", şcoala la care predă, ci felul în care reuşeşte să-i facă pe copii să înţeleagă materia. Cu vreo 12 ani în urmă s-a trezit că merge la şcoală sâmbătă de sâmbătă pentru că avea între 10 şi 30 de elevi care-l aşteptau în laborator, dornici să mai "meşterească" fel de fel de dispozitive. Nu vrea să fie cel care "stinge lumina" Succesul pe care-l are "şcoala de sâmbătă" demonstrează că, atunci când copilul este lăsat să înveţe ce vrea, rezultatele sunt mult mai bune. Aproape că s-a pierdut numărul premiilor obţinute de elevii acestuia la diferite concursuri naţionale şi internaţionale de inventică. "Din păcate, şcoala forţează copiii să mănânce la cantină în loc să le ofere un bufuet suedez", explică profesorul Nistor. De când s-a întors la Hunedoara, Mircea Nistor spune că nici nu s-a mai gândit să plece. Îl doare acum când la întâlnirile de 10 ani constată că "cel puţin o treime" dintre foştii săi elevi şi-au făcut un rost în altă ţară. "Bucuria elevilor este recompensa mea. De aceea sunt la fel de entuziast ca în prima zi în calitate de profesor", adaugă Mircea Nistor. " Am preferat să-mi aduc elevii la şcoală după ore sau sâmbăta. Mi se pare degradant să le iau bani." MIRCEA NISTOR, profesor Scot aur din deşeuri electronice Fără niciun ban, doar cu muncă, pricepere şi răbdare, sâmbăta, laboratorul de fizică se transformă într-un atelier al micilor inventatori. De la obiecte simple până la braţe robotice, scaune "plutitoare" (confecţionate pe principiul unui hovercraft, dar cu ajutorul unui motor de aspirator) şi ecrane interactive cu pointere laser. Unul dintre proiectele elevilor săi i-a rămas însă cel mai mult la inimă: "Copiii au reuşit să scoată aur din deşeuri electronice. Şcoala noastră de sâmbătă este inclusă acum într-un proiect mai larg, cu finanţare europeană, însă banii vin, în realitate, foarte greu spre deloc", spune Mircea Nistor.