Eroinele românce de la Smârdan. Jertfa lor a ridicat determinarea soldaților români. După trei zile de lupte grele, Vidinul a fost scos din luptă

Astăzi, în imaginea noastră, bătălia de la Smârdan din  12/24 ianuarie-14/26 ianuarie 1878 este cunoscută grație tabloului pictat de marele nostru pictor Nicolae Grigorescu. Succesele militare româno-ruse din intervalul august-noiembrie 1877, au determinat o regândire a strategiei celor două armate.

Eroinele românce: Marița, fetița ucisă de otomani în timp ce aducea apă soldaților români

În timp ce trupele ruse au pornit spre  Adrianopol, soldații români au primit ordin  să înainteze pe linia Vidin-Belogradcik, trebuind să neutralizeze cetatea Vidinului care era apărată de un sistem de fortificații în punctele numite Smârdan, Inova și Capitanovcea. Trupele române ajunseseră în dispozitiv curând după ziua de Sfântul Ion a anului 1878, 7/19 ianuarie 1878. Pregătirile de intrare în luptă au început pe 9/21 ianuarie 1878.

Soldații români au primit ajutor inclusiv de la populația civilă. Astfel, Marița, o fată de 15 ani care locuia în zona Smârdanului, având origine  românească, a fost  ucisă de soldații otomani care au prins-o ducând apă cu donițele de la o fântănă. Marița fusese înscrisă ca voluntar în cadrul Serviciului Sanitar, organizat de medici de elită precum Carol Davila sau Androcli Fotino.

Din păcate, Marița nu a fost singura victimă din grupul celor 37 de voluntare localnice. Încă 4 fete au fost ucise în timpul confruntărilor de la Smârdan.

Eroinele românce  - model care i-au însuflețit pe soldați în atacul asupra Smârdanului

​                  Generalul Mihail Cristodoulo Cerchez coordona un dispozitiv militar de atac compus din Diviza a 2-a, Brigada de Roșiori, Regimentele 2 și 8 Călărași. Acest dipozitiv a fost pregătit de luptă în ziua 11/23 ianuarie 1878, stabilindu-și poziția principală de atac în apropierea Smârdanului, mizând pe sprijin de artilerie asigurat de către Corpul de Vest care dispunea de un număr de 136 tunuri și de bateria de coastă de la Calafat, aflată în compunerea Diviziei 5.

​                  Atacul a debutat la ora 7 a dimineții zilei de 12/24 ianuarie 1878, cu pregătire de artilerie pentru ca asaltul decisiv să fie pornit la 14.30.  Românii au dorit să profite de condițiile nefavorabile, fiind ceață densă. Totuși, observatorii otomani au reperat trupele române la circa 600 m de Smârdan, românii având ordinul să se strecoare la mai puțin de 500 m. Totuși,  Escadronul Suceava din Regimentul 8 Călărași a  descurajat contraatacul otoman, românii reușind intrarea în Smârdan

​                    O companie din Regimentul IV Linie a atacat sistemul Smârdan- Inova, dublată de Regimentul 9 Dorobanți care forțând cursul înghețat de apă al unui pârâu au izolat  Inova, împingându-i pe otomani spre Smârdan și Vidin.

​                 Până la 14/26 ianuarie 1878, românii cuceriseră complet Smârdan (în seara de 13/25 ianuarie, otomanii nu mai rezistau decât în clădirea fortificată a telegrafului din Smârdan), Inova, au respins o ultimă zvâcnire a artileriei otomane de la Capitanovcea.

Așadar, iată cum tinere fete de 14-15 ani au contribuit prin jertfa lor la asigurarea apei pentru soldații din linia de luptă. Exemplul dăruirii lor i-a făcut pe soldați să atace cu determinare liniile inamice, astfel că Vidinul a fost neutralizat după lichidarea apărării otomane în care Smârdanul juca rolul esențial.