Zvonuri tot mai insistente vorbesc despre faptul că mai mulți foști aliați ai lui Erdogan pregătesc o mare mișcare politică împotriva acestuia.

Numele fostului prim-ministru Ahmed Davutoglu apare cel mai des ca posibil lider al unei noi alianțe ce va aduna la un loc conservatori islamiști, liberali și membri nemulțumiți ai Partidului Justiției și Dezvoltării al lui Erdogan.

Fostul președinte al Turciei, Abdullah Gul și doi foști miniștri ai Economiei, Ali Babacan și Mehmet Simsek, se gândesc și ei să-și creeze partide proprii. Alte zvonuri afirmă că toți cei de mai sus sunt gata să-și dea mâna pentru a-l detrona pe Erdogan.

O sursă bine informată, citată de Al-Monitor, afirmă că „Davutoglu este cel mai entuziast dintre toți și este crede că odată ce va forma partidul, ceilalți i se vor alătura.”

Se pare că Gull ar prefera un partid condus de Babacan, o figură respectatată în cercurile internaționale, care a rămas nepătată de corupție, în loc să conducă el personal o formațiune politică.

„În schimb, Davutoglu își dorește să fie lider”, a precizat sursa, care nu a dorit să-și divulge identitatea.

Într-un discurs pe care Davutoglu l-a pronunțat pe 9 februarie, precedat de rugăciuni la vechea moschee Haci Bayram, fostul premier a oferit o serie de indicii legate de planurile sale. El a deplâns „sărăcia vieții intelectuale din ultima vreme” și a reamintit audienței că inflația se afla doar la 3% când el a părăsit postul de prim-ministru, în noeimbrie 2015, forțat de Erdogan.

Baris Terkoglu, editorialist la cotidianul de opoziție Cumhuriyet, a comentat într-o emisiune televizată: Davutoglu „a criticat sistematic politica AKP care a urmat după el”.

Nici unul dintre presupușii candidați nu a comentat zvonurile, însă Erdogan a făcut-o. Cu ocazia unui miting în provincia Tokat, președintele și-a acuzat foștii colegi de trădare. Fără să numească pe cineva, Erdogan a declarat: „Din păcate, unii dintre prietenii noștri, când ne-am îmbarcat pentru prima oară împreună în această călătorie, erau foarte fericiți când le-am dat funcțiile... Cei care ne-au trădat astăzi, vor trăda și altădată.”

Vechiul ziarist conservator Fehmi Koru, care este un prieten personal al lui Gul, le-a reamintit cititorilor că Erdogan s-a despărțit el însuși de mentorul său, fostul premier Necmettin Erbakan, pentru a forma AKP. „Aceasta a fost o trădare?”, s-a întrebat Koru.

De mai mult timp se vorbește despre faptul că Davutoglu și Gul vor ridica mănușa. Zvonurile s-au intensificat înaintea alegerilor prezidențiale de anul trecut. Gul, un moderat, a fost supus unor mari presiuni pentru a-și anunța candidatura, mulți văzându-l ca singurul capabil să-l înfrângă pe Erdogan.

Însă, cu două luni înainte de alegeri, fostul șef al Marelui Stat Major, actualul ministru al Apărării, Hulusi Akar, a aterizat cu elicopterul său pe proprietatea lui Gul, însoțit de purtătorul de cuvânt al lui Erdogan, Ibrahim Kalin. Drept care, Gul nu a mai candidat.

De ce el sau alții ar acționa acum?, se întreabă Al-Monitor. Ce s-a schimbat de atunci?

După ce a câștigat alegerile prezidențiale pe fondul unor acuzații de furturi la urne, Erdogan a concentrat puterea în mâinile sale. Are un control aproape absolut asupra presei și i-a trimis la închisoare pe toți dușmanii săi, reali sau imaginari. Printre ei, 100 de ziariști și zeci de mii de judecători, polițiști, militari, profesori universitari și mulți alții, acuzați de legături cu puciul eșuat din 2015. Armata și poliția sunt sub controlul său. La fel și Justiția. Și nimic din toate acestea nu pare să-i fi deranjat pe cei 53,7% dintre votanții care au optat pentru AKP și aliații lor naționaliști la alegerile parlamentare care au avut loc în paralel cu cele prezidențiale.

Și totuși s-a schimbat ceva: economia, care a fost multă vreme cel mai mare atu al lui Erdogan. Gul și Davutoglu mizează poate pe scăderea popularității AKP în urma creșterii exponențiale a șomajului și a prăbușirii lirei turcești. Unele sondaje arată că principalii candidați ai opoziției, la Ankara și Bursa, ar putea detrona AKP, în alegerile locale din 31 martie. Mai mult, la Istanbul, unde este bătaia peștelui, candidatul opoziției deține mai multe procente avans față de cel al puterii.

Dar, în definitiv, care ar fi șansele unui nou partid?

Levent Gultekin, un important politologi conservator, aflat în legătură cu mai mulți dintre liderii noii formațiuni, nu crede aceasta. Din mai multe motive: pe de o parte, în Turcia, politica rămâne „o luptă între triburi despărțite potrivit clivajelor religioase, sectare și ideologice, care privesc câștigarea alegerilor ca pe o modalitate de a controla Turcia”. Ei se tem că dacă se separă de turmă vor fi priviți ca trădători, „așa cum i-a descris Erdogan”. Este genul de „cultură de grup” care îi paralizează și îi ține captivi pe aproape toți politicienii din AKP.

Celălalt mare obstacol, a adăugat Gultekin, este Erdogan însuși. A-l contesta necesită un curaj pe care nici unul dintre acești candidați nu îl are.