Liderul de la Ankara a denunțat aceste sancțiuni „nedrepte” și a făcut apel la „spiritul” NATO. Un apel tardiv. Iar majoritatea armamentului important al Turciei este „made in USA”, în special forțele aeriene fiind cele mai expuse acestor sancțiuni.
În 2019, Statele Unite au decis să excludă Turcia din programul de luptă al avionului ultramodern F-35 din cauza achiziționării de către Erdogan a sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-400, considerat incompatibil cu cele utilizate în cadrul NATO.
Deși, cel puțin în scripte, o țară NATO este liberă să cumpere armament de unde vrea, mai puțin firește de la entități aflate sub embargo, teroriști, etc.
De partea lor, autoritățile turce au susținut că nu li s-a oferit nicio alternativă (deși au lansat o cerere de oferte pentru sisteme americane Patriot PAC-3 și europene SAMP/T) și că alte țări ale NATO, precum Grecia și Bulgaria, aveau la rândul lor sisteme de apărare aeriană rusești, în acest caz S-300.
În plus, au susținut că sistemele S-400 nu vor fi conectate la sistemele Alianței.
Cu toate acestea, această excludere a Turciei din programul F-35 nu pare să deranjeze prea mult Ankara. În acest proces, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a evocat o soluție de înlocuire cu posibila achiziție de avioane de luptă multirol Su-35 din Rusia. Chiar și de modele de generația a cincea, cum este Su-57 „Felon”
Moscova a menționat chiar o participare industrială turcă la acest proiect de avioane de vânătoare extrem de performante.
Tensiuni puternice cu NATO
De atunci, și în timp ce acțiunile sale din estul Mediteranei, Libia, nordul Siriei și Irakului, precum și în Nagorno-Karabakh au dat naștere la tensiuni, uneori puternice, cu mai mulți membri ai NATO, Turcia a ignorat toate avertismentele, testând sistemul S-400 în luna octombrie. Ironie, chiar pe avioane cumpărate din SUA.
„Poziția noastră a fost întotdeauna clară și nu s-a schimbat: un sistem S-400 operațional nu este compatibil cu angajamentele asumate de Turcia ca aliat al Statelor Unite și NATO”, a comentat atunci Pentagonul, avertizând Ankara cu „consecințe grave”, scrie Opex 360.
În același timp, în Congres, mai mulți aleși au făcut lobby pentru a aplica Turciei rigorile așa-numitei legi CAATSA (Countering America's Adversaries Through Sanctions Act), care vizează măsuri împotriva țărilor care au încheiat contracte cu industria rusă de armament.
Mai mult, legea finanțării Pentagonului, adoptată în ultimele zile, solicită administrației SUA să ia sancțiuni împotriva Ankarei în termen de 30 de zile de la promulgare.
A nu se cumpăra de la ruși (a se cumpăra de la noi)
Acestea fiind spuse, fără a mai pierde vrmea, șeful diplomației americane, Mike Pompeo, a anunțat, luni, sancțiuni împotriva SSB, agenția Ministerului Turc al Apărării responsabilă pentru contractele de armament. De acum înainte, Washingtonul nu îi va mai acorda nici o licență de export.
„Măsurile luate astăzi sunt un semnal clar că Statele Unite (...) nu vor tolera tranzacții majore cu sectoarele rusești de apărare și de informații”, a spus Pompeo.
În plus, directorul SSB, Ismail Demir, precum și alți oficiali vor fi sancționați financiar.
„Statele Unite au clarificat Turciei, la cele mai înalte niveluri și în mai multe rânduri, că achiziționarea sistemelor S-400 ar reprezenta o amenințare pentru securitatea tehnologiei și personalului militar american și că va aduce fonduri importante pentru sectorul rus de apărare, oferindu-i în același timp acces la forțele armate și la industria de apărare din Turcia ”, a reamintit Pompeo.
„Turcia a decis totuși să continue achiziționarea S-400 și să le testeze, deși există alternative compatibile cu sistemele NATO pentru a-și satisface nevoile de apărare”, a insistat șeful diplomației americane.
Avioanele sultanului, lovite-n aripă
Desigur, sancțiunile anunțate de Washington nu ar trebui să aibă consecințe ireparabile asupra economiei Turciei.
Dar ele vor complica menținerea în stare operațională a echipamentelor utilizate de forțele armate turce și vor împiedica programele în curs de desfășurare ale bazei sale industriale și tehnologice de apărare, având componente supuse standardului ITAR (International Traffic in Arms Regulations).
Forța aeriană turcă este probabil cea mai expusă sancțiunilor anunțate de Mike Pompeo. Pe lângă avioanele de luptă (F-16 și F-4 Phantom II), transport (C-130 Hercules) și avioane de antrenament (T-38), ea dispune de elicoptere Bell UH-1 și Sikorsky S-70. Fără a uita patru aparate de avertizare timpurie E-7T și șapte avioane de realimentare Stratotanker KC-135, a căror întreținere este cu atât mai complicată cu cât sunt vechi.
Dincolo de acest echipament american, este vorba și de muniții, aproape toate de origine americană, precum și radarele.
În ceea ce privește marina turcească, jumătate din segmentul său de fregate este format din nave de origine americană (opt fregate „Oliver Hazard Perry”). Și cea mai mare parte a munițiilor este asigurată de Statele Unite (RIM-7 Sea Sparrow, RGM-84 Harpoon etc.)
Restricții europene pentru trupele terestre
În ceea ce privesc forțele terestre, ele par, la prima vedere, cele mai puțin expuse, echipamentul lor fiind adesea de origine germană sau locală.
Cu toate acestea, unele dintre capacitățile lor vor fi mai afectate decât altele, cum ar fi artileria, care include multe tunuri fabricate în SUA (M110, M107, M114 și lansatoare de rachete multiple M270).
Iar trupele terestre trebuie să facă față unor restricții deja impuse de unii dintre furnizorii europeni. Berlinul nu mai livrează, de exemplu, piese pentru tancurile Leopard2, după operațiunile lansate de Erdogan în nordul Siriei.
Experții apreciază că, totuși, armata turcă va fi în măsură să asigure menținerea în stare operațională a acestor echipamente și material. Dar acest lucru se va face nu fără mari dificultăți. De-a lungul timpului, va deveni din ce în ce mai complicat.
Baza de la Incirlik, asul din caftan
Evident, Ankara a reacționat puternic la anunțarea sancțiunilor SUA și a făcut apel la „spiritul” Alianței Nord Atlantice.
„Solicităm Statelor Unite să reconsidere această decizie de sancțiuni nedrepte (...) și ne reafirmăm disponibilitatea de a rezolva problema prin dialog și diplomație, în conformitate cu spiritul alianței”, a răspuns Ministerul Afacerilor Externe din Turcia.
În ceea ce privește riscul reprezentat de S-400, partea turcă a vorbit despre „acuzații nefondate”, reamintind că Turcia „a propus să abordeze această problemă într-un mod obiectiv și realist prin crearea unui grup de lucru”.
Și, la rândul său, Erdogan a pus mâna pe iatagan și anunțat măsuri de retorsiune. Nu ar fi surprinzător dacă s-ar vorbi mult despre soarta bazei de la Incirlik (unde se află depozitate bombe nucleare americane) în zilele următoare.