Epopeea istorică românească în cinematografie. Marile nume care au devenit legende

Epopeea istorică românească în cinematografie. Marile nume care au devenit legendeSergiu Nicolaescu. Sursa foto: arhiva EVZ

Epopeea istorică românească în cinematografie. Care au fost marii regizori români care au marcat-o?

Epopeea istorică românească în cinematografie. Care au fost marii regizori români care au marcat-o i ce filme au realizat?

Anii 60 au marcat epopeea cinematografică românească, un proces de transpunere pe peliculă a marilor momente ale istoriei naționale. Se dorea surprinderea pe peliculă a marilor momente istorice.

Epopeea istorică românească în cinematografie - principalii regizori și principalele momente istorice

Mircea Drăgan. Mircea Moldovan, Doru Năstase, Manole Marcus, Titus Munteanu, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis. Constantin Vaeni, Adrian Petringenaru, Andrei Blaier, Dan Pița sunt nume de care se leagă cele mai importante filme istorice românești. Ei s-au remarcat prin grade diferite de acceptare a ideologiei propuse, dar au știut să fenteze cumva cenzura pentru ca adevărul istoric să iasă cumva la iveală.

stefan cel mare

Sursa: Arhivă EVZ

Dar oare, ce subiecte urmau să facă parte din ceea ce numim epopeea cinematografică românească? În primul rând, Nicolae Ceaușescu avea obsesia redării acelor momente istorice, din Antichitate până în contemporaneitate. Totodată, el dorea ca nume mari de regi ca Burebista, Decebal, domnitori ca Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș. Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, domnitori moderni ca Alexandru Ioan Cuza, Carol I, evenimente ca Unirea de la 1600, revoluțiile de la 1821 și 1848, Unirea de la 1859, Marea Unire, lupta în ilegalitate a PCR, Actul de la 23 August 1944, preluarea puterii de către comuniști să fie transpuse pe pelicula de celuloid.

Sergiu Nicolaescu, de departe cel mai prolific

Sergiu Nicolaescu debuta în lung metraj în 1967 cu filmul Dacii. Istoria filmului românesc a notat, cum susțineai Grid Modorcea, ori Sergiu Nicolaescu însuși, că subiectul filmului Dacii nu fusese prins nicăieri, de aceea, i s-a oferit lui acest proiect cinematografic. Subiectul Decebal, abordat și în Columna, film în coproducție, realizat de Mircea Drăgan era deosebit de sensibil, în raport cu Burebista, filmul realizat în 1980 de Gheorghe Vitanidis.

Decebal murea ca urmare a înfrângerii de către romani, în timp ce Burebista murise din cauza unor revolte, deci regizorii trebuiau să aibă grijă cum transpuneau totul pe sticlă.

Sergiu Nicolaescu a ales să imortalizeze succesul lui Decebal contra lui Domitian și Cornelius Fuscus. În Columna, moartea lui Decebal este prilej pentru a insista pe etnogeneza românească. teză de partid, deci Mircea Drăgan reușise să rezolve cumva problema, prin uciderea în final a urmăritorului lui Decebal care a determinat sinuciderea sa, care în realitate, a trăit mult și bine dar a menționat pe placa de mormânt că el fusese cel care îl descoperise pe Decebal după ce își luase viața. Gheorghe Vitanindis îl arată pe Burebista ca pe liderul neînvins de romani, autorul primului stat centralizat, evident, o licență poetică, fiindcă centralizarea statelor vine mult în urmă, în Evul Mediu.

Mircea cel Batran reconstructie

Sergiu Nicolaescu nu a prins epopeea lui Ștefan cel Mare, dar a regizat filmele despre Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, primul în 1989, celălalt în 1971. Filmul despre Mircea a fost blocat, al doilea, deși mediatizat, l-a nemulțumit pe Ceaușescu fiindcă avea prea multe scene de luptă și prea puține de diplomație și politică. De aceea, Constantin Vaeni face altul în 1977, cu Victor Rebengiuc în rol titular, un film politizat, care se încheie cu momentul unirii cu Moldova și al stabilirii statului astfel realizat.

Epopeea istorică: Ceaușescu apare indirect într-un film regizat de Manole Marcus

Manole Marcus realizează Puterea și Adevărul, filmul despre culisele ascensiunii lui Ceaușescu și ale preluării puterii de la Dej. Personajele Stoian-Dej, Duma-Ceaușescu, Olariu - Drăghici, Petrescu - Pătrășcanu redau perioada dură a preluării puterii de către comuniști cu cenzura de rigoare. Simbolic, Stoian și Duma pornesc împreună spre marele baraj iar Stoian mănâncă o cină de împăcare cu Petrescu. Evident, sunt licențe poetice, regizorale.

Gheorghe Vitanidis în Facerea Lumii arată romanțat momentul naționalizării. Acestor filme li se adaugă și filme de ficțiune pe baze istorice în care regizorii reușesc sau nu să scape de cenzură, adică filmele să intre în cinematografe sau direct la arhivă.

În ciuda contestării unor regizori după 1989 ori a unor filme, producțiile cinematografice sunt în ton cu epoca lor și la capitolul măieștrie, chiar au o anumită calitate care nu li se poate contesta.