Cel mai recent film despre Regina Fecioara a Marii Britanii, Elizabeth I, ajunge de maine pe ecranele romanesti. Cu acest rol, Cate Blanchett e nominalizata la Globul de Aur.

Actrita Cate Blanchett revine, sub regia aceluiasi Shekhar Kapur, in rolul care i-a adus Oscarul acum aproape noua ani. Daca „Elizabeth I” (1998) se ocupa de ascensiunea la tron si primii ani ai Reginei Fecioare, „Elizabeth: The Golden Age” (pe ecranele romanesti, „Elizabeth: Epoca de Aur”) alege ca pretext unul dintre momentele de varf ale domniei elisabetane: rasunatoarea victorie a englezilor asupra „armadei” spaniole, considerate pana atunci invincibila.

Blanchett este, din nou, stralucitoare, lucru confirmat si de recenta sa nominalizare la Globurile de Aur pentru cea mai buna performanta intr-un rol principal.

Decoruri si costume somptuoase

Problema este insa un mic-mare defect de regie: la vremea cand se petrece filmul, Elizabeth I (1533 - 1603) trecuse de 50 de ani, dar regina arata la fel de senzuala si infloritoare ca si domnisoarele din compania sa. Cateva remarce trecatoare privitoare la „liniile surasului” care incep sa i se accentueze pe fata nu repara eroarea. Si chiar lasand la o parte acest paradox, productia se bizuie prea mult pe somptuozitatea decorului (Richard Roberts), pe opulenta costumelor (Alexandra Byrne) si pe grandoarea insistenta a coloanei sonore (Craig Armstrong si A. R. Rahman) si uita sa redea istoria in toata complexitatea ei.

Un puzzle incomplet

Scenariul, semnat de William Nicholson si Michael Hirst (acestuia din urma apartinandu-i si scenariul filmului din 1998), incearca sa prinda in cadru tensiunea dintre umanitatea feminina a Elizabetei si datoria ei de regina, dar puzzle-ul nu se aduna intr-o imagine unitara.

Sunt mai degraba momente - defilarea pretendentilor, decapitarea Mariei Stuart (Samantha Morton), sarutul cersit lui Walter Raleigh (Clive Owen), discursul reginei despletite in fata ostilor, recunostinta aratata la patul de moarte al consilierului ei de-o viata, Sir Francis Walsingham (Geoffrey Rush), furia si apoi infrangerea rusinoasa a Regelui Spaniei (Jordi Molla), caruia preotii ii intorc spatele, dialogurile lui Elizabeth cu astrologul sau, distrugerea navelor spaniole din care curg cruci, cai si clopote, apoi, in final, binecuvantarea unui copil - inscenate, e drept, cu atentie pentru detaliu si folosind din plin o simbolistica a carei semnificatie e imposibil de ratat.

Performanta lui Blanchett

Cu toate acestea, filmul pacatuieste exact pentru ca ii lipseste subtilitatea, inchizand caile pentru interpretari alternative si nu reuseste, astfel, decat sa scrijeleasca suprafetele, fara sa ajunga la substanta. Merita insa vizionat pentru performanta lui Cate Blanchett si pentru efortul depus pentru a face din el o mostra de grandoare nu in totalitate gratuita.

In weekendul de lansare, pelicula „Elizabeth: Epoca de Aur” - al carei buget se invarte in jurul sumei de 50 de milioane de dolari - a incasat in Statele Unite si Canada 6,1 milioane de dolari, pozitionandu-se pe locul sase in box-office. In Marea Britanie si Irlanda a ocupat locul patru in primul weekend, cu 2,7 milioane de dolari. Totalul incasarilor din toata lumea atingea cifra de 52,4 milioane de dolari, in decembrie 2007.

In Romania, filmul poate fi vizionat de maine la Movieplex, Hollywood Multiplex si Cinema Studio din Capitala, iar in tara la Cinema City, din Iasi, si Timisoara.

DIN CULISE

Fictiunea ia locul istoriei

> Rolul Elizabeth I a mai fost jucat de Sarah Bernhardt (1912), Bette Davis (1939 si 1955), Judi Dench (1998), Helen Mirren (2005) si Anne-Marie Duff (2005).

> Ca si in primul film, din 1998, realizatorii lui „The Golden Age” au modificat cateva dintre datele istorice: in 1588, infanta Isabela a Spaniei avea 21 de ani, dar in film e portretizata ca fiind o fetita; fratele lui Sir Francis Walsingham, prezentat in film, este in totalitate un caracter fictional; complotul pentru asasinarea sau detronarea lui Elizabeth a fost descoperit inainte ca presupusul asasin sa reuseasca sa o confrunte pe Regina direct, asa cum se intampla in film.

> Filmul a fost perceput de unii comentatori ca fiind anticatolic. Un critic american, Steven D. Greydanus, il compara chiar cu filmul „Codul lui Da Vinci”, facand referire la una dintre scenele-cheie ale peliculei, cea in care Armada spaniola (catolici) era distrusa de britanici (protestanti). Dramatismul episodului e potentat de secvente cu rozarii plutind, crucifixuri si clerici scufundandu-se in adancuri.