Endometrioza, numită și cancerul care nu ucide, este o afecțiune care se întâlnește la femeile tinere și este considerată una dintre principalele cauze ale infertilității feminine.

Endometrioza, cancerul care nu ucide și implicațiile sale sociale

Endometroza este o boală care are implicații și în viața socială a pacientelor. Boala evoluează și se manifestă în timpul în care acestea devin active profesional. Iar simptomele, între care durerile foarte mari, le reduc foarte mult capacitatea de muncă.

„Endometrioza este o boală frecventă. Se vorbește de un procent de 5-10% din populația feminină cu vârste cuprinse între 12 și 50 de ani. Problema este că boala evoluează în perioada în care femeile devin foarte active din punct de vedere profesional. Pentru femeile cu endometrioză dureroară sau endometrioză invalidantă există un impact direct pe economie. Mult mai mult decât în cazul în care boala ar afecta numai pensionarii.

Nu putem să spunem unui politician că 10% din populația feminină care ar putea avea endometrioză nu poate să lucreze. Cele mai multe, din fericire, nu vor fi jenate să trăiască în mod normal, nici să lucreze. Dar există un număr crescut de femei care sunt în eșec profesional din cauza endometriozei”, a explicat medicul Horace Roman.

În momentul de față, dat fiind că boala este cunoscută de, relativ, puțină vreme, nu există o preocupare din partea autorităților pentru reglementarea situației acestor paciente. Așa cum există, de exemplu, în cazul bolnavilor de cancer.

„Endometrioza chiar dacă este o boală relativ recentă prin frecvența ei surprinzătoare, este o boală care are impact evident pe productivitate și pe sănătate publică. Unui politician nu trebuie să îi vorbiți de cazuri individuale, trebuie să îi vorbiți de sănătate publică, de impactul în populație și de impactul economic”, a mai spus medicul.

Necesitatea înființării unor centre specializate

În acest context, medicul Horace Roman a făcut o serie de precizări în legătură posibilitatea promovării unor programe naționale pentru această boală, endometrioza, la fel de rea precum cancerul. De asemenea, el a vorbit despre necesitatea înființării unor centre specializate de diagnoză și tratament în sistemul public de sănătate.

„Nu există un program specific național dedicat bolii în Franța. Acest program îl veți găsi în Danemarca, care este o țară mai mică și unde, de 15 ani, există o centralizare foarte precisă a bolilor. Femeile cu endometrioză profundă pot fi operate doar în două centre. Unul este la Aarhus unde sunt profesor onorific de chirurgie a endometriozei. Este un centru excelent, probabil cel mai mare centru din țările scandinave. Și al doilea centru este la Copenhaga”, a arătat dr. Roman.

Horace Roman a precizat că, spre deosebire de Danemarca, o țară mica, înființarea unor centre specializate în Franța este mult mai dificilă. Aceasta deoarece sistemul de sănătate este mult mai mare, există mult mai multe spitale și este mai greu de ajuns la un acord.

„Acest model este dificil de transplantat în Franța pentru că este o țară mare. Aici sunt multe spitale și multe personalități în domeniul medicinei. Or, e mult mai dificil să îi pui pe toți în jurul unei mese ca să se ajungă la o decizie comună”, a precizat medicul.

Situația din România comparativ cu Franța

În momentul de față, în România există doar câteva centre specializate în tratarea endometriozei. Acestea au fost înființate în cadrul unor clinici private, iar costurile de tratament, destul de ridicate, sunt suportate de paciente. În Franța, lucrurile sunt ceva mai avansate, desi situația este oarecum asemănătoare, susține profesorul Horace Roman.

„Cred că în România ar trebui create centre expert, așa cum ar trebui create și în Franța. În România ca și în Franța există o foarte mare eterogenitate a competențelor medicilor. În ambele țări există medici care nu cunosc endometrioza, medici care o cunosc un pic și medici care sunt pasionați. (…)

Probabil că în Franța există mai mulți medicii care cunosc endometrioză, pentru că tratamentul bolii a început mai devreme. Primele centre, primele articole despre chirurgia endometriozei datează, în Franța, din anii 1990. În schimb, în România au apărut mult mai târziu”, a arătat medicul.

El a estimat că România are, față de Franța, o întârziere de 10 ani în numărul chirurgilor pregătiți și în extinderea rețelei de centre în teritoriu:

„În Franța s-a început cu două sau trei centre care au format chirurgic. Aceștia au plecat în alte centre și au creat o altă generație de chirurgi. Eu aș face parte din generația a doua, dacă nu a treia de chirurgi formați”.