O imagine poate spune multe povești, dar și un obiect, atunci când este privit cu ochi curioși poate aduce în preznet o lume demult apusă. Este și cazul cravașei lui Liviu Rebreanu.
Istoria cravașei lui Liviu Rebreanu o spun doi specialiști de la Muzeul Național de Istorie a României, Cornel C. Ilie și Ionuț Drăgoiescu, în cadrul unui proiect special: www.capodopere2019.ro.
Cum a ajuns cravașa și poveste ala Muzeul Național de Istorie a României? Iată.
„Cravașa din piele împletită, cu mâner din argint decorat cu motive vegetale, a ajuns în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României în anul 1984, fiind oferită instituției noastre de către doamna Emilia Cofariu-Dumbreanu”. Dar această doamnă a „lăsat” și emoționanta poveste a cravașei.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cravașa lui Emil Rebreanu - detaliu. Fotografie: George Nica, fototeca MNIR
„ La sfârșitul anului 1916, Emil Rebreanu, sublocotenent în armata austro-ungară, ajunge în satul Ibănești (Mureș). Învățătorul din sat, Dumitru Cofariu, era în vizorul autorităților imperiale deoarece își manifestase simpatia pentru armata română, după ce aceasta intrase în Transilvania în vara anului 1916. Emil Rebreanu, știind că învățătorul este în pericol, l-a îndemnat să treacă împreună cu familia (avea soție și șase copii), cel puțin pentru o perioadă, peste munți. I-a promis că va avea el grijă de mama sa foarte bătrână și de gospodărie. Cofariu i-a ascultat sfatul; iar când, după scurt timp, a revenit în Ibănești,
a constatat că tânărul ofițer își ținuse promisiunea. Ca semn de mulțumire, Sabina Cofariu, soția învățătorului, însărcinată fiind, i-a promis că următorul copil pe care îl va avea se va numi Emil (dacă era băiat) și Emilia (dacă era fată). În fața acestei dovezi de recunoștință, Emil Rebreanu a dăruit Sabinei propria cravașă de călărie (pentru cazul în care nou-născutul era băiat) și o pereche de cercei din aur (dacă ar fi fost fată). La scurt timp s-a născut o fată, care a primit numele de Emilia, iar obiectele dăruite de tânărul ofițer au ajuns în posesia sa.”
Proiectul
Proiectul www.capodopere2019.ro își propune să prezinte istoria vie a unor piese de mare importanță din colecțiile MNIR și nu numai. Este un proiect de anvergură pe care Muzeul Naţional de Istorie a României doreşte să-l realizeze împreună cu colegii din celelalte muzee şi colecţii publice ale ţării, intitulat „2019 capodopere din patrimoniul României”. „Am dori ca în 2019, atunci când România va exercita, pentru prima oară, preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, muzeele şi colecţiile noastre să realizeze un site, un CD-ROM şi o suită de volume, care să prezinte o parte din capodoperele patrimoniului nostru cultural, înţeles în integralitatea sa – de la cel arheologic, istoric, artistic, etnografic, până la cel legat de istoria naturală. Sperăm să adunăm laolaltă cât mai multe din capodoperele patrimoniului cultural naţional, care să reprezinte, în acelaşi timp, tot atâtea căi prin care România se prezintă în faţa Continentului şi a Lumii, în toată diversitatea şi bogăţia ei culturală”, spune specialiștii de la Muzeul Național de Istorie a României.
Recomandările noastre
