Emisiunea de la radio pe care o ascultau milioane de români înainte de '89. Nu mai contau frigul sau foamea
- Andrei Arvinte
- 31 decembrie 2024, 18:46
“...dar Papuc face un salt de nouă metri pentru a respinge mingea”... “Domozină, mai ușor, că nu se pot ține jucătorii după tine...” "Fotbal minut cu minut" era mai mult decât o emisiune de radio. Înainte de '89, românii erau privați de cele mai elementare drepturi. Fotbalul intrase și el sub incidența regimului comunist. Steaua și Dinamo, echipele aparatelor represive ale vremii - armata și miliția - își disputau necontenit supremația, în timp ce restul echipelor de campionat erau mai mult de umplutură.
În anii regimului, când televiziunea era 98% din timp o glumă proastă, sute de mii de microbiști români luau drumul stadioanelor duminică de duminică, iar cei care nu aveau posibilitatea de a ajunge la meci (sau echipa lor juca în deplasare), poate milioane de oameni, stăteau două ore lipiți de radio.
Bărbații erau lipiți de tranzistoare
Emisiunea consacrată sub denumirea de “Fotbal minut cu minut” a debutat în 1964, numindu-se “Sport și muzică”.
Poate cu excepția radiojurnalelor și a buletinelor de știri, nu știu să fie altă emisiune mai așteptată decât "Fotbal minut cu minut", pe lungimile de undă ale postului Radio România Actualități.
Chibiți mai mult sau mai puțin înrăiți, simpli iubitori de fotbal ori neveste ce-și doresc, o dată pe săptămână, bărbații lipiți de tranzistoare, cu toții așteaptă semnalul binecunoscut.
După decembrie '89, conținutul emisiunii a căpătat un aer săltăreț, replicile hazoase și schimburile de "amabilități" între crainici fiind deseori delicioase.
Cu 40 de ani în urmă apărea în eter prima transmisiune radio în direct de la meciuri desfășurate în Campionatul Național la fotbal.
Au fost începuturile a ceea ce urma să devină „Fotbal minut cu minut“.
La 22 noiembrie 1964 a apărut prima transmisiune sportivă radio de pe mai multe stadioane.
Ioan Chirilă făcea avancronica
Cum nu prea existau posibilități tehnice pentru transmiterea tuturor partidelor dintr-o etapă, atunci au fost comentate doar patru meciuri. Realizatorul-moderator se afla pe una dintre arene și dădea legătura, pe rând, celorlalți colegi.
Un an mai târziu, în 1965, emisiunea a căpătat un nume: „Sport și Muzică“. În cadrul acesteia, se difuzau toate meciurile și secvențe în direct de la alte întreceri sportive care aveau loc la aceeași oră.
Programul avea 150 de minute, iar în cele 30 de dinaintea începerii partidelor de fotbal se difuza o avancronică a etapei (semnată de Ioan Chirilă), muzică ușoară și prezentarea meciurilor. Pauza era „acoperită“ cu muzică.
După încheierea meciurilor, alte 30 de minute erau rezervate recapitulării rezultatelor și realizării câtorva bilanțuri de către moderator (numărul și autorii golurilor, numărul loviturilor de la 11 metri și al sancțiunilor etc.).
La final, emisiunea avea o postfață muzical-distractivă realizată de Conti (Petre) Bărbulescu, unul dintre cei mai buni umoriști ai Radiodifuziunii.
În cazul unor etape intermediare sau meciuri din Cupa României, emisiunea purta numele „Fotbal Minut cu Minut“. Prima emisiune cu această titulatură a emis în eter la 24 aprilie 1965.
Comentatori
În perioada 1965-1971, realizatorul și moderatorul emisiunii "Fotbal Minut cu Minut“ a fost Ion Ghițulescu.
El a fost urmat de Gheorghe Minoiu, Nicolae Soare și Ioan Mureșanu (acesta din urmă până în anul 1990).
Au colaborat, de-a lungul timpului, transmițând meciuri Victor Tudor Popa (Cluj), Mircea Radu Iacoban și VasileArhire (Iași), Sebastian Domozină (Craiova), Nicolae Secoșan (Timișoara), iar din București, Aristide Buhoiu (de la„Sportul Popular“), DanVoicilă, Eftimie Ionescu, Radu Urziceanu, Hristache Naum, precum și Dumitru Pelican, Ilie Dobre, Răzvan Apostolescu, Corneliu Mihăilescu, Teodor Mateescu, Radu Antofi, Tiberiu Tudor, Adrian Fetecău, Ștefan Alecsiu, Răzvan Tomescu, Cătălin Cârnu, Mugur Corpaci, Adrian Soare, Gabriel Liviu Balica, Florin Carabaș, Viorel Grigoriu.
Interdicții
Emisiunea nu a fost niciodată suspendată, nici din motive economice, nici din motive politice, însă s-a „bucurat“ de nenumărate interdicții.
Comentatorii nu aveau voie să critice echipele din URSS sau Ungaria sau arbitrii provenind dințările amintite. Nu se agrea elogierea valorilor din țările capitaliste, cât despre pomenirea numelor unor fotbaliștiplecați în Occident nici nuputea fi vorba.
De asemenea, atacantul Universității Craiova, Gheorghe Ceaușilă, a fost„botezat“, din motive lesne deînțeles, C. Gheorghe.
Emisiunea s-a bucurat de o popularitate enormă. Privați de transmisiunile TV, oamenii ascultau "etapa" în autobuze, la șah în Cișmigiu, iar cei care nu aveau un radio portabil îi mai întrebau pe cei "dotați": "Cât e scorul la Pitești?", "Da ’, Steaua ce-a făcut?".