Eminescu îl ia în vârful peniței pe un ministru traseist

A trecut pe la Partidul Național Liberal, Partidul Conservator și Partidul Poporului.

S-a născut pe 18 iunie 1855 și a murit la 27 iunie 1923, timp în care a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, al Agriculturii și Internelor înainte de Primul Război Mondial, iar între 5 martie–23 octombrie 1918 a fost ministrul Afacerilor Străine.

Constantin C. Arion a urmat cursurile facultăților de Drept și Științe Politice la Paris, obținând titlul de doctor în Drept în 1876, fiind numit șef de cabinet apoi directorul Direcției Politice de către ministrul de externe Vasile Boerescu, în timpul mandatului acestuia din 1879-1881.

Stațiunea cunoscută de romani și regii Ungariei, acum uitată

Cod galben de ploi, vânt puternic, lapoviță și ninsori, în România

Tânărul Arion a plecat din Ministerul de Externe odată cu protectorul său, lansându-se în avocatură și politică, inițial în rândurile liberalilor, iar de la mijlocul anilor 1880 în Partidul Conservator, fiind o prezență constantă în cadrul Junimii după 1885.

Caraghioșii și haimanalele

Mobilitatea sa ideologică și probitatea morală discutabilă au determinat criticile vitriolante ale lui Mihai Eminescu, care scria astfel despre frații Constantin și Virgil Arion:

,,Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de mijloc, scaunele instituționale existente le-au umplut caraghioșii și haimanalele, oamenii a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală și morală.