Emil Bîzgă a studiat muzică clasică și jazz la București, Malmo, Hannover și New Jersey. Deși a excelat pe scenele internaționale, după revenirea în țara natală, s-a lovit de mai multe uși închise. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru EvZ, artistul a povestit cele mai importante momente din cariera sa și totodată, a făcut o radiografie societății românești.

Colaborarea cu Ray Charles, rampă de lansare

Emil Bîzgă abordează mai multe genuri muzicale, iar portofoliul său reflectă calitatea sa artistică: „Am stat aproximativ 7-8 ani în Statele Unite, sunt și cetățean american. Am îmbinat muzica clasică și jazzul, alături de marii instrumentiști. De exemplu, am studiat cu marele trompetist de jazz Wynton Marsalis, apoi am mai avut plăcerea să cânt cu celebrul vocalist Tony Benett și cu mulți alți muzicieni de top de pe teritoriul SUA, dar mai puțin cunoscuți la noi. Am și înregistrat un CD în America, «Acacia Flower»… Apoi, undeva prin 2012 am revenit în țară. De aproximativ doi ani de zile, sunt trompetist la Filarmonica din Ploiești”, a dezvăluit artistul.

Colaborarea cu celebrul Ray Charles (foto) i-a dat o forță extrem de puternică lui Emil Bîzgă, care l-a împins să-și atingă obiectivele: „Ne-am cunoscut la Festivalul de la Brașov, Cerbul de Aur, la care Ray Charles a fost invitat. În acel moment eram solo trompetist la Radiodifuziunea Română și la un moment dat, organizatorii au primit un e-mail de la Ray Charles, care spunea că vrea un solo de trompetă. La acea vreme aveam vreo 21- 22 de ani și au venit toți către mine, pentru că eram singurul care improvizam, pe partea de trompetă. Inițial, m-am blocat, dar am acceptat. A fost vorba despre un blues, nu ceva prea complicat pentru mine. Îmi aduc aminte că s-a întors (n.r. – Ray Charles) către mine și chiar dacă nu vedea, mi-a arătat semnul «OK». Din acel moment, s-a produs ceva în interiorul meu și am spus că trebuie să plec din țară, să fac performanță, să ajung în America, să cânt jazz cu cei mai buni. M-a ambiționat foarte mult întâlnirea cu Ray Charles. A fost o rampă de lansare”, a declarat trompetistul.

Johnny Răducanu, mentorul lui Emil Bîzgă

Johnny Răducanu, Marius Popp și Mircea Tiberian sunt doar câteva dintre vedetele jazzului românesc cu care a colaborat Emil Bîzgă. Johnny Răducanu era mereu sufletul petrecerii, își aduce aminte trompetistul: „În ’95-’96, țin minte că am plecat cu el și toată gașca din Gara de Nord, cu trenul, la Festivalul de Jazz de la Costinești. Eram student atunci, iar Johnny ne ținea de vorbă, avea o energie extraordinară, ne spunea tot felul de întâmplări. Noi trebuia să coborâm cu toții, într-un timp foarte scurt, cu instrumente, cu tobe, cu contrabas, cu saxofoane. Vă dați seama că au coborât trei muzicieni și restul am rămas în tren. La un moment dat, Johnny a tras semnalul de alarmă, a oprit trenul și a spus: «Toți muzicienii de jazz, jos!». Ne-a oprit undeva într-un câmp, prin porumb. Am coborât, iar Johnny a spus «Mergeți prin porumb, pe burtă, pentru că ne prind controlorii și ne dau amendă!». Ne-am conformat, am mers vreo 100 de metri și când am ajuns la hotel, toți eram murdari, plini de pământ. Ne aștepta presa, au râs jurnaliștii de au leșinat”, și-a amintit Emil Bîzgă cu zâmbetul pe buze.

Dragostea pentru România, mai puternică decât „visul american”

Deși Emil Bîzgă a cunoscut pe deplin satisfacția profesională în străinătate, a decis să se întoarcă acasă și nu regretă alegerea făcută: „România a fost tot timpul casa mea. Chiar dacă stai în afara țării, trebuie să vii acasă, pentru că ți se face dor. Am crescut aici, ne-am născut aici, iubirea de țară este naturală. Stau în țară pentru că așa am ales. Puteam să stau la Paris, la New York sau Hannover, dar am ales România. De ce să nu vorbești limba ta, să performezi aici? Până la urmă, România are nevoie de niște valori… Niciodată nu m-am gândit să plec definitiv din țara mea. Sunt un patriot, ca orice artist. Noi suntem în fața publicului și avem ceva de spus, oamenii iubesc ceea ce facem și trebuie să fim corecți, atât față de artă, cât și față de societate. Nu aș putea să fiu fals”, a mărturisit Emil Bîzgă.

Timp de un an de zile, Emil Bîzgă a fost profesor la Conservator, în București. A decis să plece din învățământ, în opinia sa, sistemul fiind unul ineficient: „Am predat la secția de trompetă, dar și de jazz, am fost profesor asociat. Apoi a trebuit să renunț la acea poziție, pentru că din punct de vedere financiar, era sub orice critică. S-au retras mai mulți profesori, nu doar eu. Sistemul de învățământ nu mai este ca în trecut, ca pe vremea mea, când am tras tare și am intrat primul la Conservator. Era un singur loc pe țară, deci concurența era mult mai mare. Acum intră cine vrea, pleacă cine vrea”, a explicat muzicianul.

Cultura, sufocată de corupție

Emil Bîzgă mai spune că ingerințele politice se manifestă chiar și în cultură, unde talentul ar trebui să primeze, nu nepotismul: „Am fost la un concurs, la care m-am prezentat alături de un muzician mult mai slab decât mine, care a și primit acea poziție. Experiența a fost una total neplăcută, eu fiind din Iași, revenind din afară. În artă, banii nu ar trebui să se dea pentru mediocritate, iar pentru concursuri, ar trebui să fie ales cel mai bun”, a declarat Emil Bîzgă.

 

Emil Bîzgă, concert de ziua sa

Duminică, 23 iunie, la Teatrul Metropolis, Emil Bîzgă va susține un concert personal: „Voi cânta pe muzică accesibilă, adresată majorității, mulțimii. Este vorba despre un smooth-trumpet, smooth-jazz cu influențe pop-rock și balade. Va fi un concert extraordinar, cu Ozana Barabancea și pianistul Marius Vernescu invitați speciali. Va fi și ziua mea atunci, într-o sală superbă și sper să închei stagiunea cu optimism”, a anunțat Emil Bîzgă.

 

 

Te-ar putea interesa și: