Presa occidentală, cu precădere cea franceză și germană, alături de politicieni din cele două țări, în ton cu birocrații de la Bruxelles, și-au exprimat frustrarea față de rezultatul referendumului de duminica trecută din Elveția unde 50,3 la sută dintre cetățeni au votat în favoarea introducerii unei limite anuale imigrației, fie originară din UE sau din afara blocului comunitar.

Despre efectele acestui vot, și anume revizuirea tuturor tratatelor bilaterale dintre Elveția și UE, s-a vorbit deja și nu își au rostul alte comentarii, dată fiind natura obligatorie a acestor schimbări în condițiile unui denunț unilateral al acestor acorduri.

Cum a fost posibil un astfel de rezultat într-o țară a cărei prosperitate a depins direct de legăturile sale economice cu UE, s-au întrebat mulți. Mai ales că guvernul de la Berna a făcut campanie împotriva temei supuse plebiscitului avertizând tocmai asupra efectelor unui rezultat negativ în privința relației cu Bruxelles-ul. Cum de votul în favoarea inițiativei unui partid naționalist a fost mai pronunțat în zonele rurale în condițiile în care problemele legate de imigrație se resimt acut la nivelul marilor orașe? Poate pentru că sunt mai conservatori decât restul, ar fi un răspuns la ultima întrebare.

Deși Elveția nu este membră a Uniunii Europene, nu poți să separi discuția despre imigrația din țara cantoanelor de dezbatarea similară tot mai aprinsă din blocul comunitar. La Bruxelles și în cancelariile occidentale, politicienii se dau peste cap pentru a împiedica un vot ferm care se prefigurează din partea electoratului de extremă dreapta la alegerile europarlamentare.

Într-un mediu economic precar, propice dezvoltării ideilor ultranaționaliste și populiste, cu un val de imigranți constant înspre Europa, un multiculturalism eșuat, dezbaterea pe această temă, mai firavă pe alocuri, e doar la început. În Franța, Marea Britanie, Suedia, Austria, Olanda, extremiștii și populiștii dau tonul agendelor electorale.

În Franța, Marea Britanie, sondajele împung partidele de la putere să își coboare ștacheta și să preia din mers subiectele false aruncate în dezbatere de extremiști și populiști. A se vedea reacția guvernului francez la problema imigranților de etnie romă și discursul anti-imigrație de la Londra, deși acesta dib urmă fragmentat de rezistența liberal-democraților din coaliția de guvernământ. În contextul discuției despre accesul românilor și bulgarilor pe piața muncii, aceleași sondaje au arătat o populație tot mai favorabilă închiderii țărilor lor în fața străinilor, fie ei și cetățeni europeni (diferența nu pare să mai conteze).

Dincolo de ascensiunea radicalilor, problema principală a alegerilor pentru Parlamentul European o constituie prezenţa scăzută la vot, care în ultimii 30 de ani se reduce în mod stabil, la ultimele alegeri, din 2009, respectivul indice coborând până la procentul record de 43,5%.

În opinia analiştilor, acest lucru oglindeşte reticenţa europenilor față de extinderea UE şi faptul că ei nu înţeleg structura din ce în ce mai complicată a comunităţii. Activitatea sporită a forţelor protestatare la alegeri, sprijinul de care beneficiază partidele naţionaliste, populiste şi de extremă dreapta, situat la nivelul a circa 25% din electoratul UE în condiţiile unei prezenţe de circa 40%, ar putea, în opinia experţilor, să aibă consecinţe imprevizibile la nivel comunitar.

Elveția, dincolo de particularitățile sale, nu a făcut decât să se înscrie în acest curent. Ca și în restul Europei, campania în favoarea impunerii de limite imigrației a pornit de la aceleași argumente – străinii vânează slujbele localnicilor, numărul lor tot mai mare duce la creșterea chiriilor și pune presiune pe sistemul medical și cel de asigurări sociale. Elvețienii, dornici să își apere propseritatea, doar au preluat inițiativa unui referendum.

Este însă un precedent periculos, care poate avea episodul doi în Marea Britanie, unde mișcarea eurosceptică câștigă tot mai mult teren. Sau poate în Norvegia, unde, inspirați de modelul elvețian, populiștii, membri ai coaliției de guvernământ, propun un referendum similar.