Băiatul meu s-a încadrat în sistemul practicat de „doamna” care își pedepsea elevii trăgându-i de păr. Am descoperit metoda „educativă” în clasa a doua, când fiu-meu și-a umblat în pușculiță, s-a dus la frizer și a venit acasă tuns la piele. L-am mutat urgent la altă clasă, dar copilul meu și acum, adult fiind, are o reacție de retragere dacă te apropii cu mâna de părul lui.

Ca jurnalist am descoperit atât de multe feluri de agresiuni asupra copiilor, unele de-a dreptul teribile, încât mi-e greu să accept viziunea unui ministru că aceste violențe trebuie trecute sub tăcere ca să nu denigrăm persoanele care aplică corecția. Când emiți către public asemenea mesaje, decizia cea mai normală e să-ți dezbraci haina de ministru, să o pui în cui și să pleci acasă sau pe malul apei, unde să meditezi la alte metode novatoare care pot aduce performanța, în afară de bătaie.

Mă refer, evident, la gafa Elisabetei Lipă incitată de afirmațiile fostei gimnaste Maria Olaru făcute într- o carte autobiografică, despre antrenorii ei Octavian Belu și Mariana Bitang. Despre Belu, Maria Olaru a scris: „Mi-a îndesat câteva palme de învățătură, și are domnul Belu o mână grea…”. Amintirile despre Mariana Bitang sunt legate doar de violențele verbale, cele care jignesc și ard sufletul unui copil singur, aflat într-un permanent cantonament la Onești, Deva sau București, și căruia îi lipsește mereu umărul sau pieptul mamei unde să verse lacrimile neputinței, ale umilinței sau ale bucuriei.

Sensibilitățile acestea nu transpar doar din relatările Mariei Olaru, ci le-am sesizat în multe alte povești ale gimnastelor noastre campioane. Unele au fost consemnate în cărți autobiografice, altele au apărut în interviuri date presei, altele le-am auzit în redacție de-a lungul timpului, fie de la redactorii sportivi care pătrunseseră în lumea aurită a gimnasticii, fie de la unele foste glorii venite în vizită la ziar. Întotdeauna însă „sursa” nu a dorit să facă publice episoadele urâte din „viața la sală”, tocmai dintr-o formă de autoapărare, ca aceea sesizată și la ministrul Elisabeta Lipă când se întreba „cine o să-și mai trimită acum copiii la gimnastică? Sau, „totuși, antrenorii m-au scos campioană!”.

Ignor scenariul că Maria Olaru a introdus în carte pasaje scandaloase ca să-și facă PR pentru lansarea și vânzarea volumului la Bookfest, tot așa cum ignor și varianta că a vrut să-și promoveze bărbatul înscris în competiția electorală pentru Primăria Capitalei. Le ignor nu pentru că n-ar putea fi adevărate, ci pentru că, așa cum am spus, nu cred că cele spuse de Maria Olaru sunt minciuni. Le ignor mai ales fiindcă e momentul ca Elisabeta Lipă să recunoască faptul că nu poate să gestioneze situațiile delicate sau explozive din lumea sportului și să-și dea demisia. A fost o mare campioană, dar nu poate fi managerul sportului.

Vă mai amintiți de poziția dânsei când, după un meci de baschet feminin unde s-au confruntat români din Cluj cu etnici maghiari din Sf. Gheorghe și s-a intonat imnul Ținutului Secuiesc, doamna ministru a interzis să se mai intoneze imnul României la începerea partidelor naționale? A dat voie să se audă „Deșteaptă-te, române!” doar în cadrul meciurilor internaționale, ca să nu mai aibă bătăi de cap. Și atunci i s-a cerut demisia, dar până la urmă scandalul și supărarea s-au estompat.

Acum, însă, mesajul doamnei ministru e atât de izbitor de nefericit încât l-a obligat și pe consilierul ei personal, Dorin Chioțea, să demisioneze. „Chiar dacă am fost lovită, nu o să spun! (…) Şi dacă mă călcau în picioare, astăzi, dacă aş fi fost întrebată despre asta nu aş fi răspuns niciodată!”, a spus Lipă. A doua zi, după ce a sesizat valul de uluire și indignare pe care l-a produs, a revenit și a precizat că nu e de acord cu violența în sport. Vorbe! Mentalitatea e cea a Tovarășei care ne înroșea palmele cu linia sau a Doamnei care își trăgea de păr elevii sau a Antrenorului- Dresor care bate micuții sportivi fiindcă, nu-i așa, performanța cere și niște frică și un noian de sacrificii. Își închipuie Elisabeta Lipă că în America vreun antrenor își lovește gimnasta fiindcă a greșit la bârnă sau la paralele? Acolo, dacă-ți bați propriul copil riști să faci pușcărie sau să primești un ordin de restricție! Iar un funcționar al statului, cu viziunea dumneavoastră, și-ar fi înaintat ime diat demisia, după ce, bineînțeles, și-ar fi cerut scuze că a vorbit gura fără el. Dar, deh, nu suntem în America!

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.