În aşteptarea beneficiilor politice şi economice ale schimbării, egiptenii încearcă să profite la maximum de evenimentele din Piaţa Tahrir pentru a atrage vizitatori.

În căutare de mijloace de relansare a economiei, egiptenii încearcă să exploateze ce ştiu să facă foarte bine: turism. Şi acum mizează tocmai pe ceea ce a alungat turiştii din Egipt - revoluţia. Egiptul este încă al faraonilor, este încă, aşa cum spun reclamele, spaţiul istoriei, dar mai nou te întâmpină cu "Bine-aţi venit în Egiptul post revoluţionar!", cu "Mândru de a fi egiptean", dar şi cu sloganuri celebre, acum utilizate în marketingul turistic – "Strike like an egyptian" ("Fă grevă ca un egiptean" un joc de cuvinte inspirat din hitul trupei Bangles "Walk like an Egyptian" –"Păşeşte ca un egiptean").

Deja ghidurile turistice au fost adaptate evenimentelor recente, iar piata Tahrir din Cairo, pe lângă istoria ei mai veche, este prezentată mai ales ca locul demn de vizitat de unde a pornit schimbarea.

Revoluţia vinde

Turiştii sunt invitaţi să fie martorii "epocii fascinante de schimbare şi libertate" şi ai "energiei pline de speranţă exprimată de aproape toate feţele oamenilor de pe aproape toate străzile egiptene". Turiştii sunt invitaţi şi să participe la istoria care se scrie sub ochii lor :"excursia dumneavoastră va ajuta la refacerea industriei turismului de care ţara depinde atât de mult şi vă mulţumim pentru contribuţia dumneavoastră la crearea Noului Egipt".

Revoluţia vinde. Peste tot, şi mai ales în piaţa Tahrir mici întreprinzători vând steguleţe, tricouri cu sloganurile revoluţionare sau pictează pentru câteva lire, pe mâinile turiştilor, steagul egiptean şi simbolurile utilizate de protestatari în ianuarie şi februarie.

Aşteptând bunăstarea

Dar liniştea de acum este, uneori, tulburată. Au avut loc ciocniri între creştinii de rit copt şi musulmani, iar proteste de amploare mai mică sau mai mare au loc aproape zilnic. Mereu apare câte un grup social sau profesional cu cereri economice imperative. De exemplu, la marginea capitalei, în Madinat Al-Salam, s-a format de la revoluţie un cartier de corturi.

În timpul protestelor şi imediat după, mai mulţi proprietari şi-au dat afară chiriaşii care le plăteau, conform legilor din vremea lui Mubarak, sume modice. Acum oamenii aşteaptă de la guvern case, după ce autorităţile au promis construirea unui milion de locuinţe sociale.

Câţiva şi-au mutat corturile în piaţa Tahrir unde, ca pe o tablă de şah, armata îi împinge pe trotuar ca să nu blocheze traficul, iar protestatarii dau câţiva metri înapoi pentru ca ulterior să îi recâştige, şi tot aşa, zile la rând.

Libertate socială versus securitate

Între timp, ONG-urile acuză deseori armata, acum la putere în Egipt, că nu lasă oamenii să se exprime liber, invocând menţinerea securităţii, iar protestatarii ajung de cele mai multe ori la arest sau chiar în faţa tribunalelor militare, care în pofida insistenţelor, inclusiv internaţionale, încă nu au fost desfiinţate şi judecă civili.

Dar sunt încă mulţi entuziaşti ai revoluţiei, în special tineri, care încearcă să îşi găsească locul în spaţiul public şi social, prin diverse organizaţii, dar care vorbesc deja pe aşa de multe voci, încât rezultatul este o cacofonie care răsună din când în când în sediile instituţiilor de stat la consultări cu autorităţile, însă nu reuşeşte să se transforme în mesaj coerent şi unitar.

O parte dintre aceşti tineri revoluţionari ar putea să capete experienţă în activităţi civice, muncind ca stagiari în instituţii din România, în baza unor proiecte de societate civilă, după cum a declarat, la Cairo, ministrul de externe Teodor Baconschi.

Alţi egipteni dau deja semne de oboseală şi par dezamăgiţi de evoluţia post-Tahrir. Iar o mare majoritate rămâne la fel de tăcută ca pe vremea lui Mubarak şi nu prea vede diferenţe: nivelul de trai este tot scăzut, vin bani puţini din munci mărunte şi tarabe improvizate la care se vând nimicuri, cartiere întregi sunt atât de dărăpănate de parcă ar fi trecut prin război, iar pe acoperişurile multor blocuri se tot ridică locuinţe improvizate, un oraş paralel, aproape de nori, dar sărac lipit pământului.

ECONOMIE

Investitorii români, în expectativă

Evident că o economie marcată de corupţie şi grupuri de interese nu avea cum să se schimbe peste noapte, dar mulţi egipteni nu şi-au imaginat că, la peste 3 luni de la revoluţia în urma căreia Hosni Mubarak a plecat de la putere, se vor afla într-o fundătură politică care blochează şi economia.

Ministrul român de externe, Teodor Baconschi, le-a spus egiptenilor că investitorii români interesaţi de afaceri în şi cu Egiptul ar prinde curaj dacă ar vedea că se conturează stabilitate politică. Asta înseamnă un preşedinte liber ales, o nouă constituţie şi un nou parlament.

În principiu, în toamnă ar trebui să aibă loc alegeri parlamentare şi apoi, în decembrie, scrutinul prezidenţial. Dar ministrul egiptean de externe, Nabil al Arabi, a spus că sunt numeroase cereri ca alegerile să mai fie amânate, cu argumentul că e nevoie de timp ca partidele noi sau mai vechi sa se conecteze cu populaţia şi să îşi facă cunoscute programele politice.

“Alţii spun că ar trebui să începem cu redactarea unei noi Constituţii care să stabilească dacă drumul spre democraţie va fi printr-o republică parlamentară sau una prezidentială. Acum nu pot spune care va fi varianta finală" a declarat Nabil al Arabi. Între timp, Egiptul a căpătat un nou partid politic, de sorginte salafistă care ridică la 4 numărul formaţiunilor cu rădăcini islamiste.

30 de ani Egiptul a fost condus de Hosni Mubarak, preşedintele înlăturat de la putere în februarie