Opinii EVZ
Efectele perverse ale anexării Crimeii: Renunțarea la arme nucleare contra garanții de securitate, respinsă de Coreea de Nord | PULSUL PLANETEI
Unul dintre cele mai importante efecte ale anexării peninsulei Crimeea și agresiunii militare din Estul Ucrainei, provocată de către Rusia, se vede astăzi în criza nord-coreeană. Acțiunea revizionistă și revanșardă a Moscovei în fața unui fost satelit care vrea să fie independent în mod real și să plece din sfera sa de influență, se regăsește astăzi în văduvirea întregii lumi de o soluție pașnică în cazurile de proliferare nucleară, în primul rând în amenințarea globală pe care o reprezintă astăzi Coreea de Nord.
Într-adevăr, la baza renunțării, în 1994, de către Ucraina la armele nucleare amplasate aici din perioada URSS, se află negocierea Memorandumului de la Budapesta, în care Ucraina a primit garanții de securitate de la toți membrii Consiliului de Securitate ai ONU contra renunțării la armele nucleare, cedarea lor către Rusia, succesor al URSS, și intrarea în Tratatul de Neproliferare Nucleară. Anexarea Crimeii 20 de ani după aceea, în februarie 2014, nu a însemnat altceva decât încălcarea acestui tratat de către Federația Rusă dar și prăbușirea sistemului de garanții acordat Ucrainei, creându-se un precedent extrem de grav.
Astfel, ca urmare a anexării Crimeii, statele co-semnatare ale Memorandumului Budapesta - SUA, Marea Britanie alături de Federația Rusă, la care s-au raliat Franța și China, ceilalți doi membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU - au considerat că nu pot acorda garanțiile odată ce asumarea s-a făcut în solidar iar formula de reacție trebuia să presupună o rezoluție a Consiliului de Securitate, respectiv acordul tuturor. Cu alte cuvinte, garanțiile ar fi funcționat imediat dacă agresorul nu era unul dintre statele semnatare, Rusia, ci un terț. Odată ce unul dintre semnatari a devenit agresor, executarea garanțiilor ar însemna îndreptarea tuturor membrilor Consiliului de Securitate minus Rusia împotriva Moscovei, or acest pas a fost interpretat ca nefiind conținut în angajamentul de la Budapesta.
Cert este că precedentul a fost creat: un stat nuclear, Ucraina – în forma dobândită de succesiune la fosta URSS, după destrămarea din 1991 renunță la armele nucleare contra unor garanții de securitate la cel mai înalt nivel, dar când este atacat, i se amputează teritoriul și e provocată agresiunea din Estul Ucrainei, semnatarii nu mai reacționează, deci Ucraina nu-și mai poate executa această garanție. E motivul pentru care acum Ucraina vrea să se integreze în NATO, acolo unde funcționează articolul 5 al solidarității, respectiv e prevăzută apărarea comună în fața unei agresiuni, considerată automat o agresiune împotriva tuturor semnatarilor.
Forța de precedent a cazului ucrainean îngreunează, astăzi, formulele de soluționare a cazului nord-coreean. Lui Kim Jong Un i se oferă același tip de acord, respectiv i se solicită să renunțe la armele nucleare contra unor garanții de securitate oferite de statele membre ale Consiliului de Securitate. Însă liderul nord-coreean are motivul solid de a refuza un asemenea aranjament din cauza precedentului ucrainean. Anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei face, astfel, responsabilă Rusia și de eliminarea din panoplia de soluții internaționale pașnice pentru cazul proliferării nucleare a unui instrument puternic, garanțiile de securitate. Iată efectul secundar al unor gesturi de satisfacere a ambițiilor imperiale, de superputere, agesturilor punitive la adresa vecinilor.
Astăzi Kim Jong Un consideră că-și poate apăra puterea, regimul și țara doar dacă deține arma nucleară și capabilitatea necesară pentru a amenința dușmanii oriunde în lume, adică racheta balistică cu rază lungă de acțiune. După lansarea primei rachete intercontinentale, capabilă să atingă Alaska, liderul nord coreean are nevoie doar de miniaturizarea bombei atomice, pe care o deține deja, pentru a monta pe rachetă. Dar soluția nu e deloc una îmbucurătoare pentru comunitatea internațională, căci și ea creează un precedent, și acesta poate fi îmbrățișat de multiple state odată ce proliferarea nucleară ia locul soluțiilor pașnice ale garanțiilor de securitate în mintea unor regimuri dictatoriale, ceea ce poate duce la multiplicarea numărului de state ce dețin arma nucleară.
Recomandările noastre
