EDITORIALUL EVZ: "Traiasca Ceausescu!"

EDITORIALUL EVZ: "Traiasca Ceausescu!"

Grigore Cartianu: "Va iubesc in intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, careia ii sunteti geniu tutelar" - Adrian Paunescu, patriot, 1982."

"Iubitul nostru lider politic si sufletesc, ctitor al Romaniei moderne, curajos, intelept carmaci, pe ale carui tample s-a asezat sarea tuturor furtunilor acestui final de veac, tovarase Nicolae Ceausescu...” Cu aceste duioase cuvinte incepea o scrisoare adresata, in 1982, tovarasului Nicolae Ceausescu. Epistola, publicata zilele trecute de „Cotidianul”, e nepretuita pentru a intelege comunismul si cultul personalitatii.

„Va scriu de mult si va iubesc de mult si sinteti parintele meu bun si v-am ascultat si m-am facut unul din nu multii purtatori ai mesajului dumneavoastra de omenie, cinste si inspiratie.”

Hopa! Chiar se simtea nevoia unei mici turnatorii: marite imparate, altii nu prea... „V-am iubit, va iubesc si va voi iubi si nici nu am alta cale. Tineretea mea va e daruita. Alta nu voi avea. Va iubesc nu demagogic, ci in intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, careia ii sinteti geniu tutelar. Ati facut pentru Romania si pentru lume cit n-au facut toti Brejnevii, toti Carterii, toti Reaganii la un loc.”

Ne puteți urmări și pe Google News

Asta da curaj: sa le dai peste bot imperialistilor americani aflati in viata, dar si tatucului sovietic coborat in mormant! „Sinteti un om binecuvintat, aveti geniu, aveti linga dumneavoastra o femeie exceptionala si la lumina grijii dumneavoastra parintesti creste un tinar patriot revolutionar, din ce in ce mai matur si mai serios, in care simt ca mi-am facut un prieten, fiul dumneavoastra, Nicu.”

Sigur ca da! Pai ce credeau ei, tovarasa Lenuta si printisorul Nicusor, ca scapa netamaiati?  „Aveti nevoie de liniste, spre a va concentra asupra misiunii dumneavoastra istorice. (...) Nu va suparati ca va spun, cu durere va spun, cu lacrimi in ochi va spun: n-aveti voie sa fiti in nici o clipa a vietii dumneavoastra mai putin maret decit va stie o lume intreaga.”

Si o lauda bine plasata, la adresa juniorului: „Cultura e pe miini neinspirate. (...) Noroc ca liderii UTC, Pantelimon Gavanescu si Nicu Ceausescu, au pasiunea adevarului si frumosului.”

Apropo de Cenaclul Flacara: „Acest fenomen se desfasoara sub mindrul si minunatul nume al dumneavoastra, tovarase Ceausescu, la lumina orientarilor dumneavoastra, la lumina inimii dumneavoastra. (...) De la un capat la altul al tarii, ei, oamenii, v-au cintat, la indemnul meu, cu o deosebita prospetime numele (...)”.

Apar insa probleme omenesti:  „Va scriu acum pentru ca mi-e tare rau. Ma tem ca mor si n-am apucat sa va spun intreaga mea recunostinta pentru eroismul dumneavoastra de fiecare zi. (...) Credinta in tara si in dumneavoastra ma tine inca in picioare. Nu vreau putere, nu vreau nimic. Vreau sa va slujesc, atita cit pot, vertical si cinstit.”

Finalul e apoteotic: „Mi-e dor de dumneavoastra. Sarut mina tovarasei Elena Ceausescu, astept sa ma chemati si sa va spun inca o data aici: Traiasca Ceausescu! Traiasca Libertatea! Traiasca Romania!”

Sapte ani mai tarziu, pe 22 decembrie 1989, autorul acestei „capodopere”, Adrian Paunescu, a iesit in strada, sa salute caderea lui Ceausescu; multimea l-a alungat insa sub o ploaie de scuipati. Acum, Paunescu e senator PSD si se numara printre cei 322 care l-au suspendat pe presedintele ales de popor.

Traiasca Ceausescu, traiasca Romania!...