Mircea Marian: "La fel ca si PNTCD in '99, PSD intra in perioada preelectorala cu o conducere marcata de lupte si fara lider charismatic".

Sunt tot mai multe semne ca PSD parcurge incet, dar sigur, drumul care duce la groapa partidelor neparlamentare. Un drum pe care l-a strabatut, intre 1999 si 2000, si PNTCD.

Asemanarile, in timp, dintre cele doua partide sunt din ce in ce mai numeroase. Chiar daca varsta ii desparte pe Ion Diaconescu si Mircea Geoana, amandoi pot fi caracterizati drept niste presedinti slabi si lipsiti de charisma.

Precum taranistii in perioada regimului Constantinescu, social-democratii ar dori sa descopere un lider salvator, dar pur si simplu nu au de unde sa-l aleaga. In sfarsit, la fel ca si PNTCD in 1999, PSD intra in perioada preelectorala cu o conducere marcata de lupte interne si cu un trend descrescator in sondaje.

Nimeni nu si-ar fi inchipuit, in 29 noiembrie 2004, cand alianta PSD·PUR a castigat alegerile, obtinand circa 37% din voturi, iar Basescu era cu sapte procente in urma lui Nastase, ca se va ajunge in situatia de astazi. In septembrie 2007, partidul mai beneficiaza de doar 17% din intentiile de vot si scade constant.

Tentativa de demitere a presedintelui Basescu s-a dovedit a fi o catastrofa. Concubinajul pervers cu guvernul Tariceanu a facut ca electoratul sa nu vada nici macar faptul ca PSD este partidul care a fortat majorarea pensiilor. Depunerea motiunii de cenzura se amana de la o zi la alta, iar presa mentine o presiune constanta, relatand despre ezitarile din partid.

Dar ceea ce face ca PSD sa moara in fiecare zi cate putin sunt luptele interne. Geoana se cearta cu Iliescu si Nastase, Vanghelie cu Dancu, Ponta cu Nicolicea, si pana si Hrebenciuc a ajuns tinta atacurilor lui Miron Mitrea. Conducerea executiva nu mai poate lua nicio decizie fara ca ea sa fie desfiintata de liderii aflati in esaloanele inferioare.

Cei aflati sub ancheta procuraturii si debarcati, si din acest motiv, din fruntea partidului simt ca acum este momentul revansei. In interiorul PSD se discuta despre inlocuirea presedintelui cu o „conducere colectiva”, chiar daca Geoana a fost ales in aprilie 2005 si apoi reconfirmat in decembrie 2006. Toate aceste framantari interne ajung in media, iar imaginea care este transmisa publicului este cea a unui partid care s-a ghilotinat singur.

Fiind unul dintre cei care au scapat, printr-o minune, de minerii sositi la Bucuresti in 14 iunie 1990, nu voi varsa nicio lacrima pentru partidul condus, pentru multa vreme, de Ion Iliescu. Sunt insa foarte multi cei care mai cred in ideologii, care se considera atasati valorilor „de stanga” si vor sa voteze un partid social-democrat modern.

In plus, ar fi un regres pentru viata politica din Romania ca, dupa viitoarele alegeri, sa nu avem o opozitie capabila sa se opuna unui presedinte prea puternic, aflat, foarte probabil, la comanda guvernului si a partidului majoritar.

Scenariul in care PNG ajunge al doilea partid parlamentar, iar Becali este contracandidatul (formal) al lui Basescu in ultimul tur al alegerilor prezidentiale pare a fi mai potrivit pentru regimul lui Putin si modelul rusesc de democratie.