Românii au fost invitaţi să stingă lumina în propriile case, în semn de solidaritate cu medicul Raed Arafat.
Ideea aparţine Antenei 3, care, aşa cum era de aşteptat, s-a implicat în polemica publică dintre medicul palestinian şi Traian Băsescu de partea primului. Anticipând potenţialul politic al subiectului, televiziunea familiei Voiculescu s-a dat peste cap să-l victimizeze pe Arafat, pentru a-l anatemiza încă o dată pe şeful statului. Victor Ponta s-a implicat şi el activ în demersul de căpuşare a credibilităţii "părintelui SMURD". Preşedintele PSD a anunţat că i-a rezervat deja un loc de ministru al Sănătăţii, dacă USL va câştiga alegerile. O analiză asupra eficienţei unui astfel de demers ar fi, cred, interesantă. Atacul pe care Traian Băsescu l-a iniţiat împotriva lui Raed Arafat îi va aduce prejudicii de imagine. Ţinta sa se bucură de o simpatie foarte mare. În percepţia publică, Arafat este un om care a învins birocraţia, interesele clientelare şi lipsa de profesionalism din sistemul de sănătate. A făcut acest lucru pentru a le oferi românilor un sistem medical de urgenţă modern, eficient, ce poate concura cu orice alt sistem de urgenţă din ţările civilizate ale Europei. Într-o ţară în care foarte puţine servicii publice funcţionează cu eficienţa SMURD, iar serialele cu medici au mare trecere la public, un om care salvează vieţi contra-cronometru nu avea cum să nu se bucure de încredere populară. Viaţa bate întotdeauna filmul, mai ales în România. Percepţia publică favorabilă de care se bucură medicul palestinian a fost amplificată de profesionalismul de care a dat întotdeauna dovadă, recunoscut ca atare de majoritatea celor care lucrează în sistem. Orice politician care atacă un astfel de tehnocrat este perdant din start. Traian Băsescu nu cred că face excepţie. Întrebarea este: cei care-l iau în braţe pe Raed Arafat au ceva de câştigat de pe urma acestui demers? Cred că liderii USL ar fi avut de câştigat în planul imaginii publice dacă Raed Arafat ar fi venit să confirme semnalele de alarmă trase de specialiştii USL în domeniul sănătăţii. Beneficiile de imagine ar fi fost cu adevărat consistente, cu atât mai mult cu cât Arafat este specialistul din interiorul sistemului, susţinut în funcţie de actuala putere. O voce extrem de credibilă.
Ori, până să critice Raed Arafat noua lege a sănătăţii, niciun lider al opoziţiei nu s-a sinchisit să ia o poziţie faţă de acest act normativ. E drept că a fost lansat în dezbatere publică în perioada Sărbătorilor de iarnă, când politicienii erau în vacanţă. Din păcate pentru USL, formaţiune politică ce se pregăteşte să vină la guvernare, aceasta nu este o scuză. Când liderii social-liberali îi fac galerie zgomotoasă lui Raed Arafat, nu demostrează decât că sunt incapabili să "coboare în iarbă". Când Victor Ponta îi oferă un loc direct în guvern nu face altceva decât să evidenţieze penuria de specialişti din formaţiunea social- liberală şi lipsa de mesaje avizate în domeniul sănătăţii.
Dacă ar fi fost un politician de stânga, Raed Arafat ar fi fost mult mai credibil decât Victor Ponta. Cariera sa a fost dedicată salvării de vieţi, etatismul său este foarte pronunţat, la fel ca modestia afişată în apariţiile publice. Toate aceste lucruri îl transformă într-un "stângist" veritabil. În contra-partidă, apucăturile burgheze ale lui Ponta sunt deranjante pentru electoratul pauper. Poartă ceasuri scumpe, risipeşte zeci de mii de euro la raliuri, în timp ce plânge cu lacrimi de crocodil pe umărul amărâţilor.
Marele merit al lui Raed Arafat este acela de a fi impus pe agenda publică un subiect important, cu calm, foarte aplicat şi fără infatuare profesională. Nu-mi aduc aminte ca vreunul dintre liderii opoziţiei de stânga să fi reuşit acest lucru în ultima vreme. Dacă tot vrea să-l bage în politică, eventual în PSD, Victor Ponta ar trebui să aibă grijă că medicul palestinian i-ar putea lua locul rapid. Şi tocmai ce a scăpat de Mircea Geoană.
Recomandările noastre
